Da, democrațiile occidentale au cam deraiat în ultimii 20 de ani de la ceea ce eu numesc “o cale rezonabilă”. Nu are rost să detaliez, am scris-o clar în “Disecția epocii care apune”. Consecințele le vedem azi: din decembrie până acum au reacționat de parcă ar fi fost anesteziate în fața iminenței crizei. Mulți, exasperați de asta, vor să vadă statele noastre, obișnuite cu firescul democrației, mai “cu mușchi”.

Înainte de a începe în săptămânile care urmează să vă spun cum văd eu reconstrucția sistemică a democrațiilor noastre, țin să vă atrag atenția asupra unui alt fenomen, în care marile puteri occidentale au eșuat și, din pricina atașamentului lor la principiile democrației au pierdut (pe moment) în fața celor care nu dau doi bani pe aceasta: China și Rusia.

Priviți politicienii pereni din România: lighioanele pesediste și tăriceniste care orice ar fi cad în picioare, prind la fiecare tură măcar un post de senator sau deputat, când nu e vorba de deputat european sau comisar. Tăriceni, Creți, Ponți, Pleșoieni, Iancu, Solomoni și zeci de alții, mai puțin vizibili dar care, când tebuie ridicată mâna în Parlament pentru slăbirea statului, răspund prezent.

Iar când sunt prinși cu mâna în sac, ca prin minune scapă și de justiție. Ironic, singurul care “și-a luat-o” a fost Năstase care, culmea, a semnat intrarea în NATO. Coincidență? Tot ce se poate, omul a băgat mâna, dar deh… Ce au ei în comun? Simplu: comportamente tipice “democrațiilor” asiatice. O mână nevăzută face că de ei, ca de râie, nu ne putem scăpa.

Ce se întâmplă în cealaltă tabără, radical pro-occidentală, populată cu oameni de o calitate umană și profesională fără termeni de comparație cu lighioanele pesediste? Simplu: dispar din cercurile puterii centrale. Oameni ca Baconschi (a semnat scutul de la Deveselu, oameni buni!), Diaconescu, Fota, și, în general, toți cei pentru care drumul occidental e singurul drum, își văd cu succes de viața lor, dar nu au nicio influență asupra viitorului României. Mai priviți cum, ca prin minune, presa pro-occident dispare încetul cu încetul, cealaltă stă, bine-mersi, cu burta la soare.

De ce se întâmplă asta? Simplu: pentru că prin mii de fire nevăzute, milimetru cu milimetru, tabăra pro-asiatică e susținută de spinsorii lor nevăzuți, cealaltă e lăsată de izbeliște* pentru că… democrație. Iar asta nu ține cont de partidul în care sunt acei oameni. Se evaluează “la bucată”, nu la pachet.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE