Fostul ministru susține că, la nivel local, rivalii incomozi sunt ușor de eliminat, prin niște alianțe relativ simple, dar la nivel central, aceste jocuri nu mai funcționează deoarece, miza este mult mai mare.

Am observat de-a lungul timpului o problemă de articulare între aparatul central și cel local al statului. Să explic… Adesea la nivel local apar oameni remarcabili cu performanțe excepționale și onorabilitate. De la absorbția și utilizarea înțeleaptă a fondurilor europene la conducerea educației, trecând prin toate domeniile. Așa cum este firesc, unii dintre ei sunt promovați la nivel central. Și de aici începe vârtejul amețitor al descompunerii… Ce se întâmplă?

Pentru a supraviețiui la nivel local acești oameni sunt obișnuiți cu un anumit tip al jocurilor de culise, cu un anumit tip al rețelelor de interese, ambele destul de simpliste în schemele lor de operare.

Cel mai simplu exemplu este cum elimini un rival, bine văzut de liderul local, a cărui plăcintă o vrei. De obicei la nivel local e suficient să faci două-trei alianțe cu inamici de-ai rivalului, să-i faci pe acești oameni să atace rivalul tău, de obicei coleg de partid, și astfel, gata, el e eliminat, tu ai devenit stăpânul inelelor.

Problema apare când ajungi la nivel central și ești suficient de fraier și aplici aceleași rețete. Te supără un coleg ministru? Faci totul ca poziția lui să fie slăbită de sindicate fantomă, te descurci ca presa să preia vociferările sindicatelor fantomă, stârnești 2-3 parlamentari din județele pe care le controlezi, faci puțin scandal la partid, te dai mascul alfa în întâlniri și, zbang, crezi că ai câștigat partida, ministrul va fi dat pe spate de lovitul în tigăi cu lingura pe care l-ai executat după modelul care a funcționat la Oradea, Tulcea, Constanța sau Iași.

Well, wrong: la nivel central există câteva lucruri ce la nivel local nu există: primul ar fi ”the heavy dudes”. Care au mâncat zeci de jmekeri ca tine pe pâine la micul dejun.

Al doilea lucru este un simț destul de adânc înrădăcinat al unor interese naționale care transcend micile coterii cu care tu ai fost obișnuit acasă la tine. Iar tu, indiferent de ce scrie pe ușa cabinetului tău, nu ești decât o bucățică miiiiiică din întreg edificiul, care poate fi înlocuită în 2 secunde.

Al treilea lucru este că nivelul central, spre deosebire de cel local, e privit de o presă muuuult mai greu de cumpărat și mult mai deșteaptă decât cea pe care, la tine în județ, o inviți la o măslină și o țuiculiță.

Al patrulea lucru, și poate cel mai important, e legat de relațiile internaționale ale României, pe care tu, la nivel local, le-ai mirosit, eventual, cu vecinii de la ștrandul din Szeged. Or cu asta nimeni nu se joacă, și dacă ai proasta idee să îți bagi degetul unde nu îți fierbe oala, ești norocos dacă rămâi doar ciung.

Mda, aveți dreptate. Nu e pur teoretic ce am scris aici, ci e o ultimă, subtilă, amicală încă, modestă sugestie celor care încă nu au înțeles cum stau lucrurile. Încă pot să se ocupe, inteligent și pe măsura excelenței lor profesionale, de interesele României. Dar fereastra celor care intuiesc că le e destinat textul începe să se închidă. Dar tot e bine cât nu se transformă în gratii.