În cele din urmă, a fugit ca un hoț în noapte. Promitea că nu-și va abandona niciodată Siria și loialiștii, care au apărat timp de 54 de ani regimul clanului Assad. Într-adevăr, în ultimele sale ore în calitate de președinte, în seara zilei de 7 decembrie, a anunțat că intenționează să țină un discurs în fața națiunii în scopul de a ajunge la un acord cu unitățile militare ale rebelilor care, de la Homs (nord) și Daraa (sud), se îndreptau spre capitală. Camerele de filmat ale televiziunii de stat fuseseră deja instalate în palatul prezidențial, cu luminile pregătite și jurnaliștii în așteptare.
O înșelătorie utilă
"Dar totul a fost o înscenare, o înșelătorie utilă pentru a câștiga timp și a putea fugi cu mai multă ușurință. Bashar al-Assad a fugit în ultimul moment util cu o mașină blindată rusească, pentru a ajunge la baza aeriană Hmeimin.
De aici, a luat un avion trimis de Putin, care l-a dus în exil la Moscova. Nu a avertizat pe nimeni, și-a trădat familia, soldații și prietenii. Cu siguranță nu avea stofă pentru rolul pe care a fost nevoit să îl joace.
Tatăl său Hafez îl alesese ca ultimă soluție, având în vedere că în prima jumătate a anilor '90 adevăratul succesor desemnat, fratele său mai mare Basel, a murit într-un accident de mașină.
Bashar ar fi preferat atunci să continue să lucreze ca medic la Londra. A devenit preşedinte împotriva voinței sale.
Un lider comandat de vechii lideri puternici ai regimului și de ofițerii serviciilor de securitate. Și așa, chiar și în ultimele luni, înțelesese foarte puține despre situația din Siria.
Vechii aliați ai dictaturii au ieșit din joc. Forțele rebele înaintau; Iranul și Hezbollah fuseseră slăbite de Israel; Putin, ocupat cu războiul din Ucraina, nu mai era pregătit să intervină pentru a-l salva.
Erdogan oferea dialog, dar el îl respingea. Dar nu-și mai permitea. Și până la urmă a cedat. A luat banii și a fugit", au declarat pentru "Corriere della sera" surse din cercurile diplomatice occidentale din Capitală.
Moscova nu mai era dispusă să-l salveze
În ultimele zile, atât presa locală, cât și ziare internaționale precum "Financial Times" și "New York Times" au investigat fazele căderii regimului, până la momentul evadării în noapte a președintelui împreună cu fiul său mai mare Hafez (poartă același nume cu bunicul său, care a condus lovitura de stat din 1970).
Bashar și Hafez sosesc pe pista aeroportului din Hmeimin în jurul miezului nopții. Nimeni nu trage în ei. Oficialii Hayat Tahrir al Sham, gruparea islamică care domină acum în țară, neagă să fi existat vreo coordonare: pur și simplu le-a mers bine fugarilor.
Dar Putin este contrariat. Când Bashar a fugit la el pentru a cere ajutor la începutul lunii noiembrie, în timp ce rebelii atacau orașul Alep, președintele rus i-a sugerat să vorbească cu Erdogan și să caute un compromis.
Moscova nu mai era dispusă să-l salveze, așa cum făcuse în 2015. De atunci, apelurile telefonice ale lui Bashar au fost tot mai des respinse de Kremlin.
Dar Bashar părea hotărât să se închidă în turnul său de fildeș, convins că este invincibil. Atât de mult, încât pe 30 noiembrie, ziua căderii orașului Alep, se afla la Moscova împreună cu soția sa Asma (în tratament pentru cancer), pentru a asista la teza de doctorat în fizică și matematică a lui Hafez.
Sursa foto. Twitter
Assad era confuz
Telefoanele emoționate de la asistenții săi îl conving să revină repede în țară. Apoi, le cere asistență vechilor săi aliați de laTeheran.
Într-adevăr, ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, ajunge la Damasc și încearcă să transmită mesaje liniştitoare, dar între timp dispune retragerea diplomaţilor şi a consilierilor militari.
"Am constatat că Assad era confuz, nu a înțeles gravitatea înfrângerii", a spus el mai târziu presei iraniene.
Bashar vorbește despre o "retragere strategică" a soldaților săi din al doilea oraș al țării: într-adevăr este o rută dezastruoasă.
Astfel, în noaptea evadării, Bashar și fiul său au așteptat patru ore pe pistă înainte de a putea decola.
Lui Putin nu-i plac învinșii. Între timp, fratele său Maher se refugiază în Irak. Vărul Ihab Makhlouf este ucis de focurile de armă ale rebelilor împreună cu mătușa lui Bashar, în timp ce fug la granița cu Liban.
Alte rude și demnitari ai regimului au dispărut, poate prizonieri sau răniți, sau deja morți. Bashar ia, însă, cu el în zbor doi consilieri însărcinați cu gestionarea milioanelor furate de la stat și depuse în băncile din străinătate.
"Laș până la capăt", este acuzat de Damasc, "a preferat bunăstarea personală în detrimentul binelui țării".
(Traducerea-Rador)