Nu există nimic altceva în lumea alimentară care să provoace atât de multe dispute ca durianul. Acest așa-numit „rege al tuturor fructelor” este considerat o delicatesă în Asia de Sud-Est, în zona „natală”.
Interesul global pentru alimentele cu gusturi discutabile a crescut considerabil în ultimii ani. Dar, în ciuda acestui fapt, durianul continuă să fie detestat la fel de mult pe cât este lăudat. Ce se află în spatele naturii sale polarizante?
Fructul iubit și urât în egală măsură
Piața internațională de durian a crescut cu 400% în 2013. Acest lucru se datorează în principal Chinei, unde cererea a crescut de 12 ori din 2017. Durianul este chiar interzis în diferite hoteluri și spații publice din țările din Asia de Sud-Est. În 2018, un transport de durian a întârziat plecarea unui zbor indonezian, după ce călătorii au insistat ca încărcătura extrem de mirositoare să fie îndepărtată de urgență.
Este destul de greu de descris în cuvinte ce gust are și cum miroase durianul. Un articol care prezintă beneficiile sale curative descrie mirosul ca un amestec de „sulf, canalizare, fructe, miere și ceapă prăjită și putrezită”.
Perspective culturale și istorice
Indiferent de controverse, durianul are un rol central în bucătăria și culturile din Asia de Sud-Est. Timp de secole, popoarele indigene din regiune au cultivat în mod durabil diverse specii de fructe.
La Borobudur, un templu budist din secolul al IX-lea din Java, Indonezia, panourile în relief înfățișează durianul ca simbol al abundenței.
În Malaezia, se întâlnensc curți pline de copaci durian în casele oamenilor. Pomii sunt la mare preț, deoarece oferă hrană, medicamente și chiar adăpost.
Durianul apare și în poveștile creației. Într-un mit din Filipine, se spune că un pustinc, care trăia într-o peșteră a născocit un fruct special pentru a ajuta un rege să seducă o femeie ce avea să-i devină mireasă. Dar pentru că reglele nu l-a invitat la eveniment, pustnicul furios și-a blestemat creația cu o duhoare puternică.
În Occident, durianul a fost înregistrat și observat pentru prima dată la începutul secolului al XV-lea de către comerciantul și exploratorul italian Niccolò de’ Conti. El a văzut că fructul era venerat, dar a considerat că mirosul său grețos îl face de neconsumat.
Deși au fost identificate 30 de specii de durian, doar una singură, Durio zibethinus, domină piața globală. Cererea în creștere afectează acest fruct, florei și chiar a comunitățile indigene, conform theconversation.com.