Pelicula parcurge povestea simbolică a lui Zineb El Rhazoui, jurnalista şi activista franco-marocană, supravieţuitoare a masacrului şi devenită de atunci femeia cea mai ameninţată şi protejată din Franţa. Numai că nicio televiziune nu are curajul să publice pelicula, este cu Mohamed. Şi atunci, e de preferat să îngenunchem ca să nu supărăm islamul la noi acasă, spunea o voce...Pierdem lupta cu ei, ne este atât de teamă? Dar este o luptă? Sunt întrebările celor din sală.
Povestea sa de curaj şi luptă împotriva ''fascismului islamic'', începută în 2011 odată cu Primăvara arabă din Maroc, a fost transmisă în Belgia, Elveţia, Austria, Suedia, Olanda, Norvegia. Şi va sosi în curând şi în Germania. Dar la aproape 12 luni de la apariţia documentarului, în ianuarie 2017, nimeni n-a cumpărat încă drepturile în Franţa.
Cauza? ''Este vorba de o formă de autocenzură. În film se văd desenele lui Mahomed'', explică lapidar chiar Zineb, expertă în Islam, care a inspirat multe din campaniile săptămânalului satiric, printre care Viaţa lui Mahomed, cartea de benzi desenate la care a lucrat luni de zile alături de directorul Charb, masacrat de terorişti.
În sală, ovaţii. Erau prezenţi toţi cumpărătorii de la marile networkuri de televiziune franceze. Foarte mişcaţi, am mers la producătorul nostru spunând că era vorba de o peliculă magnifică'', povesteşte regizozul Vincent Coen. . Apoi, tăcere. Ca totdeauna când la mijloc este vorba de Mahomed. Scenariul se repetă şi astăzi. Franţa renegă cu indiferenţă, ignorând complet acesta peliculă, cu tonuri critice privind Islamul şi care arată caricaturile Profetului. De data aceasta, barda a căzut pe '' Rien n'est pardonné'' (Nimic nu este iertat), filmul documentar al cineaştilor belgieni Vincent Coen şi Guillaume Vandenberghe. Titlul reevocă şi neagă acel ''Tout est pardonné'' apărut pe coperta săptămânalului satiric Charlie Hebdo a doua zi după măcelul din 7 ianuarie 2015, în care islamiştii au asasinat 12 persoane, dintre care jumătate din redacţia care îndrăznise să deseneze şi să râdă de Mahomed.
Ne puteți urmări și pe Google News
Regizorul Coen, după luni de dubii, a găsit un sens la această misterioasă tăcere: ''Premiera mondială a filmului s-a desfăşurat chiar în Franţa, la festivalul cinematografic de la Biarritz. A fost un triumf acolo. De atunci, nimic, poate e vorba de probleme economice. Şi nimeni nu dezvăluie adevăratele motive. La un moment dat am vorbit cu Plantu, desenatorul de la Le Monde, unul din cei mai cunoscuţi din Franţa, cu care lucram la un proiect. N-a avut niciun dubiu. Ne-a spus:'' Mie mi-a plăcut imens dar ştiu bine că Ţara mea îl refuză. Prezintă pozele lui Mahomed şi asta, deocamdată, nu e posibil''
Franţei îi este teamă, spune Coen -. Pentru asta ne-am gândit că sălile de cinema nu sunt locurile cele mai nimerite pentru a transmite filmul. Nu e întâmplător că şi în Belgia documentarul a fost transmis la Tv. Casa noastră de producţie a înţeles că a-l prezenta în sală ar fi fost cu adevărat periculos, că cinematografele ar fi putut fi un obiectiv pentru terorişti. Fuseseră atacurile de la Charlie Hebdo, Bataclan, Bruxelles. Ne-am gândit că era mai potrivit ca spectatorii belgieni să-l poată vedea în siguranţă, în casele lor şi că publicul va fi astfel mai numeros''
Dar în Franţa, nimic. Nicio televiziune încă n-a ieşit în faţă. ''Acest lucru nu prea e normal. Ţara a suferit un şoc, o traumă care forţează persoanele să fie foarte prudente, dar asta n-ar trebui să împingă editorii şi televiziunile la limita autocenzurii''. Şi totuşi, cine se atinge de Mahomed sau de Islam, riscă. ''Şi noi am fost ameninţaţi via web când filmul a fost proiectat la Bruxelles. Dar noi încercăm să nu ne gândim la riscuri, chiar dacă suntem vigilenţi''.
Prudenţi, dar nu încăpăţânaţi. Ca şi Zineb, care între 2011 şi 2016 şi-a văzut omorâţi prietenii de mâna jihadiştilor şi a asistat din viaţa blindată pe care o duce, gravidă, la alte atentate care au lovit Franţa. Dar nu a încetat să combată ideologia islamistă. ''Am ales-o din acest motiv, concluzionează Coen. Zineb este anticlişeul femeii supuse. Este vocea tinereţii lumii arabe care s-a bătut şi a plătit pentru implicare''. Filmul cu povestea sa, aşteaptă să găsească un loc în Franţa, scrie editorialista Gaia Cesare pntru Il Giornale.
Recomandările noastre
