Una dintre învăţăturile acestei votări este că şi în Franţa partidele tradiţionale, atât de centru-dreapta, cât şi de centru-stânga au pierdut cu imobilismul lor, ceea ce nu mai e suficient pentru a convinge un electorat din ce în ce mai supărat, frustrat, dezorientat, care se simte trădat de forţele "moderate" din pricina incapacităţii lor de a-şi menţine promisiunile. Vă sună cunoscut, nu-i aşa?
Făcând o sinteză, potrivit previziunilor, avem următoarea situaţie: Macron ceva mai bine decât pronosticurile anterioare alarmante, Le Pen ceva mai rău decât se aştepta, Melenchon aşa cum se bănuia, Fillon pe podium în extremis. Deci, efectele anunţate de media a doua zi după atentatul de pe Champs Elysée, în urma cărora liderul Frontului Naţional va beneficia de terorismul ISIS, nu s-au dovedit a fi reale şi n-au avut efect opus asupra electoratului, întărind cel mai instituţional dintre candidaţi. Singurul învingător este Macron.
Macron nu reprezintă deloc un nou drum ideologic şi politic, ci stabilitatea sub diferite aspecte. Operaţiunea sa este una de cosmetică electorala, sau pentru a spune-o franţuzeşte, o ''masquerade'' (mascaradă), cu scopul de a proiecta, încă o dată, iluzia schimbării. Foarte tânăr, suspect de bogat, fără o carieră strălucită, cu o nevastă care-i poate fi mamă, a răsărit şi a crescut foarte repede.
"Votând pe Fillon, electoratul de centru-dreapta a adus practic un omagiu persoanei, credibilităţii sale personale, considerând exagerate anchetele judiciare care-l privesc. Chiar această neincredere în magistratură şi în media, care au fost ca o trompetă în aceste luni, arată clar nivelul de neîncredere a unor largi falii de populaţie ale Franţei, în instituţii", titrează presa franceză.
Impresionant şi emblematic în acest sens este numărul de voturi antisistem obţinute de Le Pen şi de Melenchon care adună împreună peste 40%, confirmarea unei furii sociale nici pe departe aflată sub control. Votul de protest priveşte categoriile sărace ale populaţiei, dar şi o clasă medie erodată în bunăstarea şi identitatea sa.
Chiar acest factor va decide în turul II. Media franceză dar şi sondajele dau ca sigură victoria lui Macron. E bine totuşi să fim precauţi. Totul va depinde de capacitatea lui Marine Le Pen de a nu se caracteriza ca o reprezentantă a extremei dreapte, ci ca un lider capabil să interpreteze în mod transversal această indispoziţie. Strategia lui Macron e clară: să sune ''adunarea'', să semene teama de pericolul xenofob împotriva extremismului, iar apelurile lansate de Partidul socialist şi de însuşi Fillon îl ajută în această strategie.
Atenţie, însă: partidele şi-au pierdut capacitatea de a orienta un electorat din ce în ce mai fluid şi mai supărat. Dacă Macron nu va reuşi să impună acest tablou, Marine Le Pen are şansele sale, adresându-se atât electorilor mai conservatori ai partidului gaullist, cât şi publicului supărat care l-a ales în primul tur pe Melenchon, care, fiţi atenţi, ieri nu şi-a invitat proprii votanţi să-l susţină pe candidatul mişcării ''En Marche''.
E prea devreme să dăm pronosticuri, partida e deschisă oricărui rezultat. Oricât de favorit pare Macron, există posibilitatea să piardă meciul...