Francis Fukuyama: AfD a apărut dintr-un deficit de respect. Vest-germanii nu i-au tratat niciodată pe est-germani ca pe niște egali

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Francis Fukuyama este un influent politolog, economist politic și scriitor american, recunoscut la nivel mondial în special pentru teza sa despre „sfârșitul istoriei” formulată la finalul Războiului Rece. Un eseu recent, publicat recent, explică ascensiunea AfD.

Cutremurul AfD din Germania și eșecul „cordonului sanitar”

Francisc Fukuyama: Am călătorit prin Germania în ultima săptămână, participând la discuții despre memoriile mele, In the Realm of the Last Man (Der Letzte Mensch în ediția germană), cu opriri la Berlin, Hamburg, Stuttgart și München.

Așa cum probabil știți, în ultimele săptămâni a avut loc un adevărat cutremur politic: partidul de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) s-a clasat pe primul loc în landul estic Saxonia-Anhalt, obținând 44% din voturi.

Apoi, în Mecklenburg-Pomerania Inferioară, un AfD în plină ascensiune a spulberat Uniunea Creștin-Democrată (CDU), fostul partid dominant, care nu a reușit să atingă nici măcar pragul de 5% necesar pentru a intra în parlamentul regional. Strategia de „cordon sanitar” a partidelor tradiționale – refuzul constant de a coopera cu AfD – s-a dovedit a fi un eșec evident.

Cea mai mare greșeală când faci omleta

Fiara Cuvântului și Gură de Aur apără banca Marmorosch Blank în fața unui șantaj prin presă

Rădăcinile populismului: Un deficit de respect, nu doar de resurse

În scrieriile mele, am argumentat că ascensiunea partidelor populiste și naționaliste, precum AfD în Germania sau mișcarea MAGA a lui Donald Trump în SUA, se explică mai puțin prin distribuția inegală a bunurilor materiale și mai mult printr-o distribuție inegală a respectului. Această lipsă de recunoaștere a generat un val de furie în rândul populațiilor care s-au simțit ignorate și marginalizate social. Această grilă de lectură se aplică perfect situației din Germania.

Baza politică a AfD se află în landurile din fosta Germanie de Est (fosta Republică Democrată Germană - RDG). După unificarea de la începutul anilor '90, fosta Germanie de Vest a făcut eforturi financiare impresionante pentru a integra RDG în economia sa prosperă. A transferat bogăție, beneficii sociale și un stat de drept care a garantat drepturi egale pentru cetățenii fostei societăți comuniste.

Cu toate acestea, egalitatea formală nu a fost dublată de o egalitate la nivel social. Germania, la fel ca SUA, Marea Britanie și alte democrații bogate, trecea printr-o transformare profundă. Se contura o nouă elită: partidele de stânga – precum Democrații americani, Laburiștii britanici sau Social-Democrații germani – au ajuns să fie dominate nu de clasa muncitoare pe care susțineau că o servesc, ci de profesioniști cu studii superioare din marile centre urbane cosmopolite.

Iluzia egalității după unificare și noua falie socială

Deși acești lideri promovau, la nivel de discurs, politici egalitare, ei nu au perceput prăpastia socială uriașă care se formase între ei și cetățenii cu o educație inferioară din afara marilor metropole. Dezindustrializarea generată de globalizare și de politicile neoliberale a agravat această fractură, locurile de muncă tradiționale fiind externalizate sau înlocuite de un sector al serviciilor care necesita alte seturi de abilități.

Ascensiunea AfD trebuie înțeleasă exact pe acest fundal. Aproximativ 2 milioane de oameni au părăsit Germania de Est pentru Vest începând cu 1990, dintr-o populație care în 1989 număra doar 16 milioane. Dacă inițial au plecat mai mult bărbații tineri, după 1991 exodul a fost dominat de femei.

Baza industrială ineficientă a RDG a fost în mare parte dezmembrată; chiar dacă au existat investiții noi în Est, mulți muncitori au rămas fără surse de venit. Populația rămasă a devenit astfel predominant masculină, mai îmbătrânită și mai slab educată.

Estul depopulat și stigmatul cultural

Totuși, aceste schimbări economice nu explică în totalitate falia socială dintre Est și Vest. Mulți est-germani au simțit că sunt priviți de sus de compatrioții lor din Vest. Purtau un stigmat social subtil, trădat de accentele regionale sau de lipsa de fluență în limba engleză. În timp ce esticii primeau ajutoare sociale din Vest, scena politică rămânea dominată de partidele din regiunea vestică. În plus, spre deosebire de Vest, RDG nu cunoscuse aproape deloc imigrația non-europeană înainte de 1989, neavând experiența conviețuirii într-o societate diversă cultural.

Mai mult, dacă vest-germanii au făcut eforturi uriașe după 1945 pentru a-și educa tinerii cu privire la Holocaust și militarismul erei hitleriste, în Est acest proces a lipsit.

Această omisiune a hrănit discursul AfD, care susține că germanii trebuie să renunțe la vina istorică pentru perioada nazistă și să fie mândri de trecutul lor. Bărbații tineri, cu un nivel redus de educație, au fost cei care au resimțit cel mai acut declinul statutului lor social în noua cultură liberală post-unificare.

Paralela cu mișcarea MAGA: Revolta celor ignorați

Acesta este contextul social și economic care a alimentat fenomenul AfD. Dinamica este extrem de similară cu cea a bazei electorale MAGA a lui Donald Trump, formată preponderent din alegători din mediul rural, fără studii superioare.

În ambele țări, tinerii și-au dat mâna cu vârstnicii nostalgici pentru a se opune partidelor tradiționale, pe care le acuză că i-au ignorat și i-au tratat cu lipsă de respect.

Așa cum concluzionam în finalul cărții In the Realm of the Last Man: „Avem mijloacele de a distribui resursele ceva mai uniform și ar trebui să ne asumăm această sarcină. Ceea ce ne lipsește este o modalitate de a distribui respectul.”