Fostul ministru de externe explică în același context și care este marea constrângere care obligă Iranul la abordări și atitudini lipsite de echivoc: „Sfidarea iraniană nu stă nici în programul nuclear al Iranului nici în amenințările sale la adresa Israelului, ci în neo-imperialismul persan de expresie șiită, fie el “ofensiv” sau “defensiv”. Iranul șiit, fiind înconjurat de inamici ereditari întrucât au o identitate culturală diferită, este obligat să redevină imperiu și în baza acestui imperialism să domine Orientul Mijlociu, întrucât asta este singura sa posibilitate de a se apăra și a supraviețui. Cu alte cuvinte imperialismul este impus nu de dorința de dominare, ci de nevoia supraviețuirii. Ori imperiu ori nimic!”
Șirul observațiilor făcute de Adrian Severin nu ocolește anticiparea probabilă a proporțiilor reacției iraniene: „În ciuda a ceea ce se crede, ayatolahii acționează lent, calm, măsurat și strategic. Vor reacționa, căci nu pot să nu o facă, dar nu excesiv. Pe de altă parte, chiar și în Iran sunt unii care se bucură de dispariția unui om care acumulase o putere de o magnitudine înspăimântătoare. Probabil că pentru mulți lideri iranieni Soleimani valorează mai mult mort decât viu. Martiriul lui poate coagula națiunea, în timp ce radicalismul său o putea diviza.”
Reiau penultima mențiune din spusele lui Adrian Severin, aceea că pentru mulți lideri iranieni probabil că generalul Soleimani valorează mai mult mort decât viu, ca o confirmare a temeiniciei curiozității pe care o simt față de acest caz: aceea de a afla care este de fapt adevăratul motiv pentru care Ambasada SUA a fost atacată. Cumva, ca să existe un motiv aparent solid pentru eliminarea generalului iranian, altul decât cel real?
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
