În iulie 1944, cu exact 80 de ani în urmă, reprezentanții a 44 de țări s-au întâlnit într-un sat obscur din New Hampshire pentru a negocia Acordul de la Bretton Woods, prin care s-a înființat Fondul Monetar Internațional.
FMI la 80 de ani
Pentru mulți, atingerea vârstei de 80 de ani ar fi motiv de sărbătoare. Pentru FMI, aniversarea nu face decât să sublinieze urgența reformei, scrie Barry Eichengreen, profesor de economie la Universitatea Berkeley.
El susine că unele reforme necesare sunt simple și larg acceptate. Lucru care ridică întrebarea; de ce nu au fost adoptate? În primul rând, FMI ar trebui să ofere membrilor săi alocări anuale regulate din instrumentul său financiar intern, drepturile speciale de tragere. Acest lucru ar oferi o alternativă la dolarul american ca sursă de lichiditate globală, abordând în același timp problema dezechilibrelor globale cronice.
În al doilea rând, FMI trebuie să organizeze mai bine restructurarea datoriilor pentru țările cu venituri mici. Cea mai recentă încercare a sa, Cadrul comun pentru tratarea datoriilor a eșuat.
Fondul trebuie să insiste mai mult pentru a obține cooperarea guvernului chinez și a instituțiilor financiare, care nu sunt familiarizate cu responsabilitățile unui creditor suveran. Acesta ar trebui să sprijine reformele menite să accelereze restructurările și să sprijine inițiativele de a lua măsuri drastice împotriva creditorilor restanți.
FMI și SUA
În ceea ce privește supravegherea politicilor țărilor, FMI trebuie să abordeze problema lipsei sale percepute de imparțialitate. În timp ce țările emergente și în curs de dezvoltare sunt supuse unor standarde exigente, țările cu venituri ridicate, precum SUA, sunt lăsate în pace.
În ceea ce privește politicile sale de creditare, FMI trebuie să decupleze mărimea împrumuturilor de un sistem anacronic de cote și să reducă ratele dobânzilor punitive percepute țărilor cu venituri medii.
Pentru a asigura cea mai bună conducere posibilă, directorul general ar trebui să fie selectat printr-un proces competitiv. În acest cardru candidații să depună declarații și să participe la interviuri, după care guvernele care dețin acțiuni să voteze. Învingătorul ar trebui să fie cea mai calificată persoană și nu doar cel mai calificat european, așa cum s-a întâmplat până acum.
Mai presus de toate, FMI trebuie să recunoască faptul că nu poate fi totul pentru toată lumea. Sub conducerea ultimilor directori generali, FMI și-a extins agenda de la mandatul său de bază. Aceasta cuprinde menținerea stabilității economice și financiare, pentru a cuprinde egalitatea de gen, criza climatică și alte probleme netradiționale. Acestea nu sunt subiecte în legătură cu care macroeconomiștii FMI au expertiză. Supraveghetorul intern al FMI, Biroul Independent de Evaluare, a avertizat pe bună dreptate că aventurarea în aceste domenii poate suprasolicita resursele umane și de gestionare ale Fondului.
Stabilitate economică și financiară
Desigur, FMI nu poate ignora criza climatică, deoarece astfel de evenimente afectează stabilitatea economică și financiară. Educația femeilor, participarea la forța de muncă și modalitățile de îngrijire a copiilor fac parte din agenda sa în măsura în care au implicații asupra creșterii economice și, prin urmare, asupra sustenabilității datoriei.
Cu toate acestea, în mod fundamental, politicile legate de gen și adaptarea la schimbările climatice sunt probleme de dezvoltare economică. Acestea necesită investiții pe termen lung. Ca atare, acestea intră în principal în sfera de competență a Băncii Mondiale, instituția soră a FMI de peste strada 19 din Washington.
Un avantaj al unei agende axate pe mandatul de bază al FMI este că guvernele naționale sunt mai dispuse să acorde conducerii și personalului Fondului libertatea de acțiune necesară pentru a reacționa rapid la evoluțiile care amenință stabilitatea economică și financiară. FMI nu dispune de independența băncilor centrale naționale.
În prezent, procesul decizional este lent în raport cu standardele crizelor financiare, care sunt rapide. Deciziile trebuie aprobate de un consiliu executiv format din persoane numite politic. Care, la rândul lor, răspund în fața guvernelor lor.
Dar independența băncii centrale este viabilă. Bancherii centrali au un mandat strict axat pe stabilitatea prețurilor, în raport cu care acțiunile lor pot fi judecate. Timp de un sfert de secol, observatorii au susținut că un FMI mai independent și mai agil ar fi mai bun. Dar cu cât instituția își diluează mai mult agenda, cu atât mai mult această independență seamănă cu un vis irealizabil.
Celălalt factor care susține viabilitatea independenței băncilor centrale este faptul că factorii de decizie în materie de politică monetară la nivel național răspund în fața unor actori politici legitimi, în general parlamente și miniștri. Legitimitatea răspunderii FMI este mai îndoielnică, din cauza structurii de guvernanță a instituției.
Drept de veto
Din motive învechite, SUA - și numai SUA - au drept de veto în ceea ce privește deciziile consecvente ale FMI. Europa este suprareprezentată în cadrul instituției, în timp ce China este subreprezentată. Până la corectarea acestor dezechilibre, guvernanța Fondului va rămâne în umbră.
Acest lucru nu numai că face ca perspectiva independenței operaționale să fie și mai îndepărtată, ci și împiedică practic toate reformele semnificative, inclusiv schimbările simple enumerate mai sus.
Elaborarea unui program de reformă pentru FMI este ușoară. Punerea sa în aplicare este dificilă. O reformă reală va necesita ca SUA să renunțe la dreptul său de veto în cadrul instituției. Aceasta va necesita ca China să își asume mai multă responsabilitate pentru stabilitatea globală și pentru problemele altor economii. Și va necesita ca SUA și China să lucreze împreună, scrie The Guardian.