FLOTA României. Ce-am avut și ce-am pierdut. PROSTIA NAȚIONALĂ

FLOTA României. Ce-am avut și ce-am pierdut. PROSTIA NAȚIONALĂ

Ziua Marinei, o sărbătoare a marinarilor pentru o țară care nu mai are vapoare maritime comerciale și nici pescadoare oceanice

În decembrie 1989, Flota Comercială a României, adică defuncta „Întrepridere de Expoloatare a Flotei Maritime NAVROM Constanța”, număra 301 nave. Fosta „Întreprindere de Pescuit Oceanic Tulcea” număra și ea peste 50 de pescadoare și 13 nave frigorifice denumite, generic, Polar și numerotate de la 1 la 13, în ordinea intrării lor în serviciu. Fix un an mai târziu, la momentul împărțirii Flotei în cele trei companii: Navrom, Romline și Petromin, Flota Comercială mai număra 288 de nave. Mai erau câteva, în diverse șantiere navale, aflate în diverse stadii de construcție. Apoi, a urmat dezastrul. În plină eră a Guvernului Văcăroiu, susținut politic de FDSN, străbunicul actualului PSD, vapoarele au fost date în locație de gestiune – celebrele contracte de „bare-boat” – către diverși „investitori” privați. Cam ca gestionarii care își luau în chirie, cu drept de preempțiune la cumpărare:  alimentarele, gostaturile, frizeriile sau aprozarele unde lucrau. Șmecherii tranziției, cu sereleuri înființate cu un capital social cât o mașină veche au luat în management vapoare de milioane de dolari.

„Acarii Păuni” ai Flotei

Noii „armatori” și-au bătut joc de nave. Nu plăteau chiriile către companiile „mamă”, pe motiv că aveau defecte. Defect era sistemul alimentat de șpăgi la vârful guvernului. Au trecut șapte ani și Flota Maritimă Comercială s-a înjumătățit. La cea de pescuit oceanic situația era și mai urâtă. Mai toate navele fuseseră amanetate, pe la diverse bănci, de niște infractori greci, ajutați de conaționali de-ai noștri. Cei trei directori ai Navrom, Romline și Petromin au fost arestați la „sugestia” fostului președinte al țării Emil Constantinescu. Niciunul nu a fost condamnat. Dar au făcut arest preventiv suficient ca statul român să fie obligat de CEDO la despăgubiri substanțiale. Unul din foștii capi ai Flotei, Andrei Caraiani – de la Petromin, a murit de inimă rea, Manea Ghiocel – de la Navrom a suferit două AVC-uri, iar Gavril Groze – de la Romline, a făcut infarct.

Ne puteți urmări și pe Google News

De la 301 vapoare la ZERO nave comerciale cu pavilion românesc

În prezent, cu pavilion românesc, la Autoritatea Navală Română, sunt înregistrate, cu pavilion românesc, ZERO nave comerciale. La fel și pescadoare oceanice sau nave frigorifice. Ziua Marinei a devenit un eveniment al cărui principal organizator este Marina Militară. Nu că așa n-ar fi fost și în trecut. Dar înainte de 1989, până la mijlocul anilor ’90, rada portului Constanța era plină de vapoare comerciale cu pavilionul nostru național, de Ziua Marinei. Toate arborau marele pavoaz și trăgeau din sirene de se auzea până la Medgidia. De aproape două decenii, Ziua Marinei este doar o sărbătoare pentru marinarii militari. Principala navă de luptă, fregata „Mărășești” – construită cu mai bine de 30 de ani în urmă – a fost denumită, pe rând, crucișător ușor – de către Ceaușescu, distrugător- de noua putere de după Revoluție și, mai nou, este fregată.

Niște fregate de paradă, de „Sântă Mărie”

Celelate două fregate, „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, două vechituri luate de la britanici, sunt vai de capul lor. Nu au decât mijloace de detectare radar și bruiaj și un singur tun, la pova. Nici vorbă de rachete, torpile sau alte arme moderne. Amiralul Vergil Chițac, fost rector al Academiei Navale Mircea cel Bătrân, a spus, acum câțiva ani, adevărul gol-goluț: „Fregatele astea sunt ca niște lei care aud, văd și miros foarte bine, dar nu au ghiare și dinți”. În acest context, exact în momentul de față, litoralul românesc este, practic, apărat cu niște petarde în fața unor arme de ultimă generație. Crucișătorul Moskva, dacă ar pleca de la Sevastopol însoțit de câteva distrugătoare, cu sprijin aerian și submarin, ar ajunge în raza de acțiune al armamentului în circa 12-14 ore. Timp în care frumoasele noastre bastimente abia de ar ieși din bazele lor de la Constanța sau Mangalia. Marina Militară e frumoasă doar pentru cei ce nu știu amănunte. Iar principala noastră mândrie este „bricul” Mircea, o corabie construită la nemți acum 79 de ani.

Școlarizăm ofițeri de marină pentru flote străine

În acest timp, România, o țară rămasă fără flotă comercială, școlarizează pe bandă rulantă, anual, mii și mii de ofițeri de marină, prin Academia Navală Mircea cel Bătrân și Universitatea Maritimă Constanța. Păi, pentru ce școlarizăm noi, pe banii noștri, marinari cu studii superioare care vor naviga, 100%, doar pe nave cu pavilion străin? Asta în condițiile în care, timp de 30 de ani, nimeni nu s-a gândit la un program coerent de construcții de nave noi. Fie ele încadrate într-o companie de stat sau ajutate firmele private să se dezvolte. Cum se întâmplă la vecinii bulgari sau ucraineni.Un pas înainte l-a făcut tot Marina Militară. De anul acesta s-a reînființat liceul de marină „Al. I. Cuza”. Dar tot militar.

Avem șantiere navale care produc nave pentru alții

România are mai multe șantiere navale, capabile să construiască nave maritime, de orice tip, ca oricare altă țară riverană Mării Negre. Toate privatizate. Să le enumerăm: Drobeta Turnu-Severin, Brăila, Galați, Tulcea, Constanța și Mangalia. Nu le mai punem la numărătoare pe cel care fac nave pentru transportul fluvial, cum ar fi cele de la Orșova sau Giurgiu. Nu mai vorbim de cele de reparații navale cum ar fi cel de la Midia, spre exemplu. Lipsa unui program guvernamental coerent de construcții de nave noi nu face altceva decât să adâncească locul unde se află defuncta noastră Flotă Maritimă Comercială.

Până una-alta, este necesar să ne amintim, de marinarii care nu au mai ajuns acasă, de pe mare, la cei dragi. Așa cum scrie pe monumentul lor, de pe faleza Constanței: „Marinarilor români cărora mormânt le este marea”. Dumnezeu să-i odihnească acolo, pe fundul mărilor! Iar pe cei care, încă, mai navighează, pe nave cu pavilion străin, Neptun să-i vegheze în carturile lor!