sursa foto. EVZ Nivelul ridicat al infl aţiei ne duce cu gândul la vremuri de coşmar, patronate de acelaşi ministru de Finanţe
Creşterile de preţuri din ultima vreme au anulat aproape complet majorările de salarii pentru bugetari, iar celorlalţi le-au afectat serios nivelul de trai. Şi totuşi, există cineva care poate fi liniştit, ba chiar mulţimit. Este vorba de ministrul de Finanţe, căruia devalorizarea leului îi facilitează atingerea ţintelor prevăzute în buget. În primul rând, creşterea preţurilor trage după ea şi câteva dintre cele mai importante categorii de venituri bugetare. La loc de cinste este taxa pe valoarea adăugată, unul dintre stâlpii bugetului în fiecare an. În primele opt luni din 2012, încasările din TVA au avut cea mai mare creştere în termeni nominali dintre toate impozitele, cu 1,9 miliarde de lei. Cea mai mare parte bazată pe inflaţie. Următoarele în topul creşterilor, cu 1,6 miliarde de lei, veniturile din impozite pe salarii şi venit, sunt influenţate indirect de inflaţie, pentru că preţurile mai mari impun majorări de salarii, chiar dacă mici. Nu în ultimul rând, veniturile din accize sunt influenţate de un factor comun cu inflaţia, şi anume cursul valutar. Şi acestea au crescut în primele opt luni ale anului, cu 1,2 miliarde de lei, iar în 2013 accizele vor creşte din nou cu circa 5%. E posibil, aşadar, ca deprecierea aparent iraţională a leului să servească tot interesului pe termen scurt al statului. Nu în ultimul rând, creşterea preţurilor măreşte artificial Produsul Intern Brut în termeni nominali. Din moment ce ţinta de deficit bugetar este exprimată în procente din PIB, şi nu în lei, creşterea acestui indicator poate avea un mare avantaj. Şi anume, că în aceeaşi ţintă procentuală de deficit încape o sumă mai mare care poate fi cheltuită în plus faţă de venituri. Pentru pomeni electorale, pensii şi salarii, indemnizaţii pentru mame, etc. Pomeni care, e drept, se vor devaloriza până anul viitor, dar procesul se poate relua la infinit. Dezavantajul e că inflaţia ţine pe loc economia şi împiedică acumularea de capital local. Cu alte cuvinte, ne păstrează săraci. Precedent periculos Florin Georgescu nu este la primul mandat de ministru al Finanţelor, primul fiind caracterizat de inflaţie galopantă şi devalorizare masivă şi constantă a leului. În perioada 1993- 1996, preţurile au crescut de 15,3 ori, de aproape două ori mai mult decât în guvernarea CDR, care a urmat. Cursul dolarului a crescut de la 432 de lei în decembrie 1992 la 3,733 în decembrie 1996, aşadar de 8,64 de ori, faţă de 6,85 în următorii patru ani. Emisiunea de monedă fără acoperire în creşterea economică a avut un impact devastator pe termen lung asupra economiei, însă a împiedicat, temporar, statul să intre în incapacitate de plată. Ceea ce era să se întâmple totuşi, cu întârziere, în anul 1999.
Recomandările noastre
