O nouă lucrare a lui Andrew Mummery de la Universitatea Oxford a dezvăluit mecanismul prin care materia cade pe o gaură neagră din afara orizontului evenimentelor. Așa cum prevede teoria gravitației a lui Einstein, există un punct în care materia încetează să se mai învârtă în jurul găurii negre și cade direct în jos, plonjând vertiginos dincolo de punctul de neîntoarcere. Aceasta este prima dată când am reușit să demonstrăm că acest lucru este posibil, deoarece este prima dată când am reușit să demonstrăm că se poate întâmpla.
Lucrările teoretice ale lui Albert Einstein
Materia care se îndreaptă spre o gaură neagră nu urmează o linie dreaptă, ci se învârte în cerc, precum apa care se învârte și se învârte în spirală spre un canal de scurgere. Studierea găurilor negre este o provocare din cauza deformării extreme a spațiului-timp din jurul lor. Cu toate acestea, cu zeci de ani în urmă, lucrările teoretice ale lui Albert Einstein au prezis că materia nu va mai putea urma o orbită circulară stabilă și va cădea în linie dreaptă, precum apa peste buza unei canalizări analoge.
Gaura neagră. Sursa foto: Arhiva EVZ
Mummery și colegii săi au dezvoltat simulări și modele numerice pentru a descrie regiunea de plonjare și aveau nevoie de dovezi observaționale care să conțină aceeași emisie a regiunii de plonjare.
Ei au descoperit că gaura neagră în cauză se găsește într-un sistem aflat la aproximativ 10.000 de ani-lumină distanță, numit MAXI J1820+070, care conține o gaură neagră cu o masă de aproximativ 8,5 ori mai mare decât cea a Soarelui și o stea binară companion. Astronomii au urmărit această gaură neagră pentru a-i înțelege mai bine comportamentul și au acces la date de înaltă calitate obținute cu ajutorul instrumentelor NuSTAR și NICER cu raze X de pe orbita joasă a Pământului.
Această descoperire stabilește existența regiunii de plonjare, oferindu-ne o nouă sondă pentru regimul gravitațional extrem din regiunea aflată imediat în afara orizontului de evenimente al unei găuri negre. Mummery consideră că acest lucru reprezintă o nouă evoluție interesantă în studiul găurilor negre, permițându-ne să investigăm zona finală din jurul acestora și să înțelegem pe deplin forța gravitațională.