Fiți pur și simplu voi înșivă! Ce nevoie aveți să fiți altcineva? | LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII UNUI MEDIC
- Dana Miricioiu
- 4 ianuarie 2017, 00:00
Am pășit în noul an, cu dorințe, cu urări, cu speranțe. Ne-am făcut liste și am semnat priorități. Încercăm să începem un alt capitol, în care să fim mai buni, mai norocoși și mai frumoși.
În realitate nu există decât continuarea a ceea ce am lăsat în urmă. Luăm cu noi tot ce am clădit în anul care s-a încheiat și mergem mai departe. Cum facem asta? Doar de noi depinde. Pentru că la anul, pe vremea asta să fim bucuroși de bilantul pe care începem să îl creăm chiar de pe acum.
Am avut pacienți până în ultima clipă a anului și m-a bucurat acest lucru. Au fost pacienți din categoria celor care își propun să facă lucuri și pentru ei, fără însă o asumare zgomotoasă. Dar și fără a nega intervențiile la care au apelat. Pacienti care au înțeles că frumusețea înseamnă în primul rând sănătate. Că intervențiile estetice au, nu în ultimul rând, rol de prevenție și după aceea de înfrumusețare. Nu trebuie să ne comparam cu nimeni, nu trebuie să fim împovărați de ceea ce spun alții despre noi. Și nici despre și de ce apelăm la intervenții estetice. Oricare ar fi acelea: de la simple injectări la intervenții mai complexe. Cel mai important este ceea ce ne dorim. Iar dacă suntem în echilibru noi înșine, atunci totul va fi minunat și vom rezona în consecintă cu tot ceea ce ne înconjoară.
Vă doresc pentru acest an să vă regăsiți pacea interioară. Și să fiți pur și simpu voi înșivă! Ce nevoie aveți să fiți altcineva?
Vă dăruiesc mesajul unei paciente, care m-a bucurat foarte mult!
La mulți ani!
„Îți multumesc draga mea! Mi-ai făcut viața frumoasă. M-ai făcut să mă iubesc. Datorită ție simt că am putere, că am din nou încredere în mine, că pot îmbunătăți unele lucruri pe care le credeam dispărute pentru totdeauna. Nu am știut, am fost incorect informată... Nu am crezut că pot să fac asta, nu m-am gândit niciodată să apelez la astfel de intervenții. Și nici nu vedeam cât de degradată îmi este pielea. Însă simțeam că nu mai eram eu. Trecerea anilor o simțeam psihic. Câteodată nu înțelegeam de ce! Când colo, aceste sentimente erau de fapt oglinda mea, a aspectului care mă apăsa în fiecare dimineață. Oglinda nu îmi mai era prietenă. Trăsaturile mele se schimbaseră. Inevitabil. Doar nu mai aveam 20 de ani. Eu credeam că rezultatul tuturor acestor intervenții este cel „promovat” de vedetele tunate dizarmonios, aspectul acela exagerat, uneori hidos, nenatural. Până în ziua în care tu ai reușit să îmi spui frumos că...pot să fac să dispară ridurile acelea (nazolabiale le-ai spus, nu-i așa?). Pe care eu nici nu le văzusem, dar care m-au dezamăgit total atunci când tot tu, delicat, mi le-ai arătat! Așa cum mi-ai aratăt că ochii mei pot zâmbi liniștiți, fără teama ridurilor care îmi trădează viața agitată.
Mi-ai readus fericirea pe chip, dimineața, la prânz și seara! Am facut un pas mic! Pentru mine! Și mulțumirea mea este enormă! Mă iubesc și o sa mă iubesc tot timpul de aici înainte! Și te iubesc pe tine, pentru că …te-ai gândit la mine și mi-ai facut nu numai chipul frumos, ci și sufletul!”