Nu știm încă nici măcar când va reuși umanitatea să depășească actuala criză de sănătate, așă că orice predicții în legătură cu amploarea recesiunii mondiale și cu schimbările la nivel geo-strategic  sunt extrem de riscante. O idee apare, însă, în toate analizele celor mai titrați analiști- e un moment de răspântie pentru umanitate și am putea fi martorii unor răsturnări spectaculoase de ierarhii. Iată ce scrie, de pildă, Lawrence H. Summers, o personalitate care a ocupat de-a lungul vieții o serie de demnități de prim rang, precum cele de  președinte al Universității Harvard, consilier economic șef al președintelui Obama și  economist șef al Băncii Mondiale)

Oricât de semnificative ar fi aceste evenimente, ceea ce prevestesc ele este chiar mai important, din două puncte de vedere.

În primul rând, se pare că trăim o tranziție formidabilă în ceea ce privește activitățile guvernelor. Din perspectivă istorică, cea mai mare amenințare la adresa vieții și siguranței omului de rând a venit fie de la disfuncționalități ale guvernării interne - dezordine sau tiranie -, fie de la puteri străine ostile.

Această realitate a influențat modul în care au fost proiectate instituțiile politice interne și internaționale. Un progres s-a realizat. Nu numai că am evitat o repetare a războaielor mondiale, dar șansele ca un individ oarecare să moară de o moarte violentă sunt în prezent cam de cinci ori mai mici decât acum o jumătate de secol.

Concomitent, riscuri care în esența lor sunt externe pentru toate statele și-au mărit relevanța și au ajuns să le depășească pe cele tradiționale. Schimbarea climei amenință să ne înghită în timp pe toți. SIDA, Ebola, MERS, SARS și, acum, Covid-19 par să indice că pandemiile se vor repeta cu o oarecare frecvență.

Apoi mai sunt și terorismul, tulburările care pot declanșa dislocări de refugiați în masă și instabilitatea financiară. Ne confruntăm de asemenea și cu provocări ce derivă din noi progrese realizate în domeniul inteligenței artificiale și tehnologiei informaționale.

Coronavirusul contribuie la apariția unei lumi în care securitatea depinde mai mult de depășirea unui nivel anume de cooperare cu aliații și adversarii deopotrivă decât de menținerea unei balanțe a puterii.

A doua modalitate prin care Covid-19 ar putea marca o tranziție este o îndepărtare de conducerea occidentală democratică a sistemului global. Prestația guvernului american în cursul crizei a fost dezastruoasă. Nu au fost îndeplinite sarcini elementare, cum ar fi asigurarea disponibilității măștilor pentru cadrele medicale care tratează bolnavii. Planificarea pe termen mediu a strălucit prin absența ei. La Casa Albă au fost ignorate protocoale de securitate elementare, periclitându-se siguranța conducerii țării.

Și totuși, în pofida tuturor eșecurilor evidente ale administrației Trump, SUA nu au avut o prestație chiar atât de slabă, comparativ cu restul Occidentului. Regatul Unit, Franța, Spania, Italia și multe alte țări au toate o rată a deceselor de Covid-19 per capita cu mult peste cea a SUA.

În antiteză, China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și Thailanda au toate rate ale mortalității cu mult sub 5% din nivelul celei din SUA. Iar ideea că China va iniția un pod aerian pentru a trimite echipamente medicale esențiale în SUA ar fi fost de neimaginat chiar și cu numai un an în urmă.

Dacă secolul 21 se va dovedi a fi un secol asiatic, tot așa cum secolul 20 a fost unul american, pandemia ar putea foarte bine rămâne în memorie drept punctul de cotitură. Trăim acum nu numai niște evenimente dramatice, ci și un lucru care e foarte probabil să fie o răspântie a istoriei”.