File din dosarele CIA care alimentează cea mai populară teorie a conspirației. Istoria secretă

Sursa: Wikipedia

Pe 22 noiembrie, președintele Statelor Unite este asasinat. O zi mai târziu, atașatul Marinei Americane la Canberra este sunat de un idivid care spune, în treacăt, că țările comuniste ar fi implicate în crima politică.

Este doar o filă, ce-i drept nouă, din uriașul dosar al asasinării președintelui John Fitzgerald Kennedy, la 22 noiembrie 1963.

Din acea zi încoace, împușcarea carismaticului politician, cu alură de playboy, a fost unul dintre cele mai productive izvoare de teorii ale conspirației, alimentată din când în când, chiar de statul american care, obligat de o decizie a Congresului din 1992, a desecretizat anchetele FBI, CIA, ale Congresului sau ale comisiilor Casei Albe care au încercat să spulbere misterele care planează asupra asasinatului despre care oficialii susțin că a fost plănuit și executat de un tânăr de 24 de ani, Lee Harvey Oswald.

Pe 24 noiembrie 1963, Oswald este împușcat de un gangster din Dallas, Texas, înainte de a fi audiat temeinic. Din acel moment, speculațiile au urcat la cer!

În continuarea desecretizării documentelor din JFK Files, cum e numit dosarul la Arhivele Naționale Americane, pe 15 decembrie 2021, au fost postate încă 1500 de noi documente. Președintele Joe Biden nu a făcut decât să respecte deciziile deținătorilor de fonduri arhivistice, ei fiind cei care au decis ce acte pot fi date publicității. Se apreciază că mai există câteva mii de file de documente care sunt încă secrete.

Ultimul lot a trecut aproape neobservat de presa internațională, doar câteva știri care puneau în aceeași oală o discuție a lui Oswald cu un agent KGB, o listă de agenți sovietici în preajma cărora a ajuns în lunile de dinaintea crimei și câteva anchete mai mici, colaterale dosarului ”mamă”. Cu îngăduința colegilor de la Evenimentul Zilei vom publica o parte din aceste documente, nu pentru că răstoarnă dosarul morții legedarului Kennedy, ci pentru că poartă în ele multe elemente interesante din istoria Războiului Rece și a spionajului de înaltă clasă.

Înainte de a da drumul primei file, trebuie spus că interesul pentru acest caz este scăzut în această perioadă când foamea de conspirații este supra-saturată de COVID, vaccinuri și corporații multinaționale. Cine mai are neuroni pentru o conspirație mainsteam, cu agenți CIA, FBI și KGB, mafioți italo-americani, frumoase de la Hollywood și asasini cubanezi?

Documentul declasificat în lotul din 15 decembrie este din 22 mai 1964. El face parte din așa-numitele anchete colaterale. După vestea uciderii președintelui Kennedy, agențiile americane, interne, FBI și Poliția, sau externe, CIA, au fost asaltate de o avalanșă de informații.

Din parcurgerea JFK Files par să fi fost câteva mii. Fiecare astfel de informație a fost verificată și plasată într-un context.

La fel s-a întâmplat și cu un telefon primit, pe 23 noiembrie, la o zi după asasinat, de atașatul Marinei Americane la Canberra, Australia. Un individ, care s-a prezentat drept șofer de origine poloneză la Ambasada URSS. Au discutat probleme de interes pentru spionaj și apoi ”polonezul” a amintit că în 15 octombrie 1962, a sunat la același număr și a spus că știe că mai multe țări de dincolo de Cortina de Fier au strâns aproximativ 100.000 de dolari pentru a îl asasina pe președintele Kennedy.

De aici începe lecția despre informații.

Verificările făcute în 1963-1964 au arătat că telefonul din octombrie 1962 nici măcar nu fusese raportat la centrală.

În isteria produsă de împușcarea președintelui, lucrurile au stat altfel. Marina a făcut rapid o informare către CIA și aceasta a făcut o notificare, clasificată strict secret, către Casa Albă, unde se instalase Lyndon Johnson, FBI și Secret Service.

În paralel, CIA Canberra a demarat cercetări.

Cu sprijinul agenților australieni, s-a aflat că Ambasada URSS nu avea niciun șofer polonez, nu exista mașina descrisă în discuție și nici nu fusese acordat numărul de înmatriculare discutat.

Totuși, înainte ca incidentul să fie catalogat drept o înșelătorie, a mai durat câteva luni.

Într-un final, sub semnătura lui Richard Helms, cel care avea să conducă CIA din 1966, incidentul este clasat, dar nu e desecretizat, ci decretat doar ”secret”. Până acum câteva zile...