Adunarea, împărțită între Bruxelles și Strasbourg (o dată pe lună), este criticată pentru lipsa de greutate
Parlamentul European este singura instituție din Uniunea Europeană ai cărei reprezentanți sunt aleși prin vot universal direct. În pofida "nobleţii" sale democratice, această Adunare, împărțită între Bruxelles și Strasbourg (o dată pe lună), este criticată pentru aparenta sa lipsă de greutate în influențarea politicii comunitare.
Competența sa limitată ar fi chiar unul dintre simbolurile acestei UE îndepărtate de oameni și tehnocratice în ochii euroscepticilor. Este exagerată această neputinţă? Parlamentul este într-adevăr acest organ-fantoşă care servește drept supus democratic? Sau, acum, deputații europeni pot cântări greu în deciziile UE?, se întreabă francezii de la Le Point, citați de Rador.
Dar compararea funcționării instituțiilor UE cu cea a Franței ar fi greșită. Scopul este acela de a reține instituțiile europene nu ca A V-a Republică, ci ca pe un sistem parlamentar bicameral în stil german, scrie Hotnews. Consiliul European (reuniunea șefilor de stat) ar fi camera superioară, parlamentul, camera inferioară, și Comisia ar juca rolul de guvern. Prin urmare, Parlamentul European nu poate fi asimilat în proporție de 100% Adunării Naționale și nu i se poate reproşa că nu dispune de aceleași prerogative.
În materie de inițiativa legislativă, deputații europeni nu fac obiectul unui rol de figuranţi. Tratatele europene prevăd că procedura obișnuită se bazează pe paritatea dintre Parlament și Consiliu: niciunul dintre aceste două organe nu poate adopta un act fără acordul celuilalt. Acest mecanism de codecizie cu acord reciproc se referă acum la aproape 80 de domenii legate de normele fundamentale ale UE (uniune vamală, economică și monetară, dreptul concurenței, tratate internaționale etc.). Parlamentul aprobă, de asemenea, bugetul Uniunii Europene. Dar, spre deosebire de Parlamentul francez, el nu ridică taxele.
Deputații din Strasbourg au, de asemenea, o mică putere de a schimba lucrurile, care poate dispărea uneori, atunci când este vorba să numească comisarii europeni. În octombrie 2004, ea a respins, de exemplu, componenţa comisiei lui José Manuel Barroso, care voia să integreze un membru vinovat de declaraţii homofobe.
Deşi Parlamentul trebuie să se supună unei mici dominații instituționale a Comisiei, totuşia, el își va alege în continuare tutorii la Bruxelles în momentul învestiturii acestora din urmă. Același lucru este valabil și pentru președintele Comisiei. Consiliul European propune Parlamentului un nume. Această alegere trebuie decisă de majoritatea absolută a deputaților.
De asemenea, Parlamentul European poate înființa comisii temporare de anchetă pentru a examina posibile încălcări sau aplicări incorecte a legislației comunitare de către statele membre sau în cazul unei crize. De exemplu, în 2006 a fost înființată o comisie de anchetă "privind presupusa folosire a țărilor europene de către CIA pentru transportul și deținerea ilegală de prizonieri". De asemenea, această instituție are competența de a sesiza Curtea Europeană de Justiție în cazul în care deputații consideră că un act adoptat de o altă instituție nu este în conformitate cu tratatele.