La finele anului 2014 au fost cel puțin două cazuri de pierderea unor copii mici, 2-4 ani, din locații rurale aflate în imediata apropiere a unor păduri.

 Au urmat perieiri ale zonelor respective de către sute de persoane (localnici, pompieri, polițiști, pădurari, vânători etc) cu reluări a doua și a treia zi, fără niciun rezultat. Până și concluziile n-au putut fi decât incerte: păreri vagi privind variante posibile asupra cauzelor ce ar fi produs acele pierderi ale micuților. Pe de altă parte, apropo de ziua Poliției Române, 25.03.2015, în Parcul Copiilor din Capitală s-au organizat demonstrațiile prilejuite de acea zi. Ca o coincidență, citez din ziarul „Evenimentul zilei”, pag.3 din 23.03. 2015: „Între orele 10.00- 14.00, copiii și adulții prezenți în parc au rămas uimiți de îndemânarea câinilor detectiv”. Nelipsit într-o asemenea situație, ministrul Administrației și Internelor, Gabriel Oprea, s-a adresat polițiștilor prezenți și, ulterior, pe unii i-a și premiat. Față de elementele prezentate, consider că este necesară o anume legislație sau un complex de măsuri capabile să conducă la soluționarea acestor cazuri grave soldate cu pierderea vieții unor copii. Ajutorul ce ar trebui dat, depinde de două probleme: 1. Integrarea soluționării acestui tip de situații în programul SMURD sau prin DGIPI, din cadrul M.I. 2. Organizarea acțiunilor în așa mod ca de la apelarea tel. 112, în circa 15-20 de minute, un elicopter să poată ajunge în zonă, pregătit cu echipamente, specialiști și câini detectiv. Copiii recuperați implicați în astfel de situații ar trebui să intre urgent într-un program de salvare. Ultimul caz este al unui copil de 2 ani, din com. Ocna de Fier (Caraș Severin).

Prof. Ing. Anton Cioc - Craiova

Stimați redactori, Am constatat că România este pe primul loc în lume la producția de : escroci politici, moaște și covrigi.

Privind prin gaura covrigului, vedem viitorul luminos al patriei în care câinii umblă cu covrigi în coadaă! 

Cu stimă, M. Costea, Ploiești

Scrisoarea săptămânii

Lacrima rutieră

Am citit articolele dvs. în legătură cu tragicul accident în care și-a pierdut viața Dora Târziu, iar autorul, pe lângă faptul că a beneficiat de o măsură prea indulgentă față de gravitatea faptei, în mod sfidător, cu toată interdicția, circulă cu mașina.

Ca victimă a unui accident rutier petrecut acum 17 ani în București, în urma căruia am rămas infirmă în cârje, cu ocazia Sărbătorilor de Paști am fost cutremurată de această tragedie, dar și de faptul că Dora, datorită prelevării de organe, trăiește printre noi, prin cele patru vieți salvate.

Din cauza abuzurilor și corupției comise în actul de justiție, din cauza unei expertize false ascunse de procurori pentru mușamalizarea dosarului ce a dus, după o luptă devastatoare cu un sistem, la condamnarea în premieră a unui expert, am cunoscut zeci de victime sau urmași ai celor decedați.

Astfel, între spitale și instanțele judecătorești m-am implicat public și civic organizând oficial acțiuni de protest în nume personal sau împreună cu alte victime care, ca și mine, fără voia lor, au devenit și victime ale actului de justiție, încercând să trag un semnal de alarmă, având în vedere că victimele sunt umilite iar „asasinii șoselelor’’ sunt favorizați, fiind condamnați la pedepse cu suspendare, adică la ... libertate.

Tot în premieră am inițiat și organizat singură proiectul „LACRIMA RUTIERĂ” prin care, anual, încă din 2001, sunt comemorate victimele tragediilor rutiere în Piața Universității din București, având la prima ediție ca motto: „Asasini ai șoselelor, dormiți liniștit. Justiția vă veghează somnul’’. Proiectul, inedit în România dar și în lume, a fost apreciat de diferite personalități, iar la Gala Societății Civile a primit Mențiunea Specială, iar eu am fost invitată surprinzător la prima Conferință Mondială a ONG-urilor pentru Siguranța Rutieră organizată de ONU-OMS în 2009, la Bruxelles. Tot ca apreciere pentru implicare civică am fos aleasă membru al PRI - La Prevention Routiere.

Acestea au fost motivele pentru care am făcut unele comentarii în cazul „Dora Târziu”, gândindu-mă la faptul că ar fi trăit și ea de Paști alături de părinți dacă un inconștient nu i-ar fi curmat brutal viața prematur.

Astfel am stat și m-am gândit cum au petrecut Învierea Domnului sute sau mii de familii care au fost îndoliate în perioada 1990-2014, având în vedere că în acest adevărat „genocid rutier” au decedat aproape 70.000 de OAMENI. Dar m-am gândit și la „asasinii șoselelor’’ și la modul în care au petrecut împreună cu familiile lor aceste sărbători și disprețul pentru semenii lor „uciși din culpă”, întro țară în care uciderea din culpă nu este condamnată.

Astfel, m-am gândit la Col. Cristian Bernevig care a omorât, din „greșeală”, CINCI OAMENI, iar atunci când, în sfârșit, a ajuns în penitenciar, după trei luni a fost grațiat de Președintele României. M-am gândit la Șerban Huidu, care din „greșeală” a omorât TREI OAMENI, așa cum m-am gândit și la Carmen Păunescu, care a omorât și ea din „greșelă” alți TREI OAMENI.

În cazul Dorei s-ar putea ca autorul accidentului, după ce va încerca prin avocat să efectueze o expertiză favorabilă din care să rezulte că Dora era vinovată de producerea accidentului, sau măcar o „culpă comună”, să fie condamnat la o pedeapsa cu închisoarea, nu pentru faptul că a ucis din „greșeală” un OM, ci pentru părăsirea locului accidentului și, eventual, pentru conducerea, ulterior arestării la domiciliu, fără permis.

Demonstrația este valabilă și în cazul „Andrei Andronie” care, din „greșeală”, a omorât doi oameni în București, pe Calea Floreasca, dar era în stare de ebrietate și s-a sustras probelor biologice, altfel era condamnat cu suspendare, adică la ... libertate.

În materialul prezentat la Bruxelles în 2009 am arătat că, în mod indirect, justiția se face vinovată de numărul mare de tragedii rutiere, având în vedere că aproximativ 85% dintre „asasinii șoselelor” sunt condamnați cu suspendare, adică la ... libertate, iar victimele sunt umilite atât pe latura penală cât și civilă, mai ales dacă au calitatea de „simpli cetățeni’’.

Cu stimă, Cornelia Galavan

Dragi cititori,

Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”.

Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!

Simona Ionescu, redactor șef

 

 

Evenimentul zilei nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul scrisorilor primite de la cititori