În acest sfârşit de săptămână, turiştii care vizitează Castelul Corvinilor de la Hunedoara şi Centrul Istoric al Devei vor avea parte de un adevărat regal culinar dedicat unui produs unic în România şi în Europa: virşli.
Cârnăciorii – unicat, produşi după reţete vechi de mai bine de un secol, merg foarte bine cu berea, iar berea merge foarte bine cu muzică, aşa că, vineri, sâmbătă, duminică şi luni, atât la Castelul Corvinilor cât şi în centrul veci al Devei vor avea loc mai multe spectacole cu muzică de toate genurile, capetele de afiş fiind ţinute de Semnal M, Pavel Stratan şi Nightloosers. Festivalul se află la cea de-a treia ediţie iar de anul acesta a fost inclus în Calendarul Evenimentelor Gastronomice din România de către Autoritatea Naţională pentru Turism.
Cel mai gustos "brand" local Adevăraţii virşli sunt, de fapt, produşi doar în judeţul Hunedoara, mai precis în zona Brad şi în Ţara Haţegului, după reţete nedezvăluite în totalitate. Fiecare meşter "virşlar" are reţeta lui de bază, îmbunătăţită în urma unor experimente ale căror rezultate sunt secrete. Duratele de preparare, proporţiile ingredientelor şi celelalte detalii sunt imposibil de aflat în cazul virşlilor tradiţionali. Între aceştia şi cei produşi în fabrici e o diferenţă "ca între ciocolata elveţiană şi magiun", după cum spun virşlarii din zona Bradului.
Noţiuni publice despre virşli Virşli se fac din carne de capră, sau de oaie. Bucăţile de carne se taie în felii mari, ca de grătar, se presară bine cu sare şi se lasă la macerat vreme de o zi. După aceea carnea se amestecă bine cu apă sau cu supă de oase, se toacă mărunt, se condimentează bine mai ales cu boia, ca să capete gust special şi culoare roşiatică. Apoi se pune usturoiul, după care carnea este „trasă” în maţe subţiri de capră sau de oaie. Virşli sunt, după aceea, fierţi bine şi lăsaţi la zvântat. Urmează etapa afumării care nu se face la fel ca la cârnaţi, pentru că aici este vorba de „fum cald” cum spun meşterii, fum rezultat din arderea de lemn de esenţă tare. După afumare, virşli se servesc, doar dacă mai sunt „opăriţi” încă o dată, iar cine mai are la-ndemână muştar sau hrean, poate spune că nu mai are nevoie de nimic altceva pe masă. Reţetele complete pentru fabricarea virşlilor tradiţionali nu se găsesc în scris, ele fiind memorate de meşterii care se ocupă cu fabricarea lor şi transmise doar urmaşilor de încredere.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
