O femeie din Arad, UCISĂ de nepăsarea medicilor. Fiul victimei, un procuror DIICOT AMENINȚĂ că merge la CEDO! Ce s-a întâmplat?
- Theodora Sutiu
- 1 august 2017, 11:47
O arădeancă de 70 de ani a murit în spital după cinci săptămâni de… aşteptare. Fiul acesteia, un procuror DIICOT, îi acuză pe medici de dezinteres, lipsă de implicare și amenință că va merge la CEDO.
Drama familiei Hossu a început 7 iunie 2017, când Florica în vârstă de 70 de ani, a fost transportată de la domiciliul din Arad la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, în urma unui apel telefonic al familiei la 112. Nu putea respira şi avea momente de incoerenţă în vorbire. De atunci a fost plimbată prin diverse secții din spital, fiind supraponderală. Potrivit fiului, când a ajuns la ATI, Florica Hosu era „aproape în comă”, fiind intubată rapid. Şi aşa a rămas vreme de cinci săptămâni… când și-a dat ultima suflare, scrie Aradon.ro
Rudele mai acuză şi întârzierea unei tomografii computerizate. Medicii le-ar fi şi explicat de ce au ezitat atât de mult: femeia avea 160 de kilograme, iar aparatul suporta doar 110. La câteva zile, medicii și-au dat seama că aparatul suportă o greutate de până la 250 de kilograme, dar a fost prea târziu pentru femeia care a decedat în 7 iulie. „A doua zi de la internarea pe Secția ATI, am vorbit cu doamna doctor Maxim care a spus că, pentru a da un diagnostic corect, trebuie făcut un computer tomograf. Dar a mai spus că la Arad nu poate fi făcut deoarece computerul tomograf nu poate duce mai mult de 110 kilograme. Scurt pe doi, mi-a spus exact cu cuvintele astea: «Interesați-vă să vedeți unde puteți face în țară». Cu alte cuvinte, «pe mine nu mă interesează, descurcați-vă!» Nu știam atunci cât de gravă e starea mamei” – povestește Călin Hosu, fiul acesteia.
Probleme peste probleme
Al doilea astfel de moment are legătură cu efectuarea unei bronhoscopii. „În a șasea zi după internare, pe 13 iunie, i s-au luat probele care au fost trimise laboratorului spitalului. Ni s-a spus că în câteva zile, maxim o săptămână, va veni rezultatul. Au trecut patru zile și, pentru că starea mamei nu se îmbunătățea, dimpotrivă, se deteriora tot mai mult, în a cincea zi am încercat să aflu direct de la laborator cât mai durează. Am aflat cu stupoare că cei de la laborator nici măcar nu începuseră să lucreze pe probele luate în urmă cu cinci zile! Nu am avut nicio clipă pretenția să lase totul deoparte și să facă doar analizele mamei, dar să nu faci nimic timp de patru zile, mi se pare… prea mult!
Au reușit să termine acele nenorocite de analize după 13 zile! Nu a rezultat că ar fi cancer, așa cum credeau medicii. Dar, ca să fie siguri, au spus să mai facem o tură. Am fost de acord, cu condiția să fie făcute la Bioclinica, pe banii mei. Mi le-au terminat în trei zile și jumătate, în condițiile în care le-au trimis la Timișoara; iar la laboratorul de la spital le-au terminat în 13 zile! Rezultatul a ieșit același: nu e cancer. «Și atunci ce facem?» am întrebat. Au spus că e o pneumonie care a devenit cronică, că nu prea știu, că trebuie să mai așteptăm… În afară de «nu știu», «nu pot», «nu avem», «nu este», nu am auzit nimic. Tot mi-au spus că trebuie să aşteptăm. Să aşteptăm să ce? Să moară mama? Că până la urmă asta s-a întâmplat: am aşteptat să moară mama” – spune, revoltat, Călin Hosu conform aceleași surse.
Până la CEDO, pentru nepăsarea medicilor
Încă marcat de modul nefiresc în care funcţionează lucrurile la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, fiul Floricăi Hosu a povestit pentru Jurnal arădean/ Aradon experienţa prin care a trecut „nu din răzbunare. O spun pentru că astfel de oameni nu au ce căuta într-o secţie, nu au ce căuta într-un spital, ca doctori, să trateze oameni. Oricum, eu îi voi da şi în judecată, mă voi duce până la CEDO, unde România a mai fost condamnată tocmai pentru această nepăsare a medicilor, pentru faptul că puteau face anumite lucruri dar nu le-au făcut. Nu mă interesează să iau bani de la CEDO, că nu asta e important. Mă interesează să nu îi mai văd pe cei doi… nici nu le pot spune doctori… că îşi bat joc de oameni cum şi-au bătut joc de mama” – conchide Călin Hosu.