Doua productii, un film de arta si un blockbuster, sunt din acest weekend pe marile ecrane: "Arta viselor" si "Greu de ucis IV".

Fara Charlie Kaufman, cu care a facut, nu demult (2004), „Stralucirea eterna a mintii neprihanite”, regizorul Michel Gondry este si mai radical, adica mai jucaus, mai bizar, mai poet...

Cel putin asa se arata in „Arta viselor/ La science des reves”, in care mizeaza pe figura inocenta a lui Gael Garcia Bernal si pe aparenta senzuala, dar profund ludica a lui Charlotte Gainsbourg (fiica lui Serge, da, si a lui Jane Birkin, pe care vi-o mai amintiti, poate, din „Felix si Lola”, al lui Patrice Leconte). El e scufundat in vise decorate ca un studio de televiziune, ea, intr-un apartament plin de nimicuri induiosatoare.

Show-uri ironice

Dupa moartea tatalui sau, Stephane Miroux (Bernal) se muta din Mexic la Paris, langa mama sa. Se muta in fosta sa camera de copil, ramasa neschimbata, iar mama sa (Miou-Miou) ii face rost de o slujba insipida la o firma producatoare de calendare, intr-un birou excentric, cu niste colegi la fel de excentrici.

Dar pentru ca asteptase mai mult de la mutarea in Paris, mai ales o cariera interesanta si provocatoare, Stephane ar vrea sa plece, insa e oprit de noua sa vecina, Stephanie (Gainsbourg). Atras intai de prietena ei, Zoe (Emma de Caunes), Stephane realizeaza in cele din urma ca mai tacuta si mai retrasa Stephanie este cea care ii patrunde visele. Iar visele sale sunt un etern talk-show intretinut de sine insusi si condimentat cu animatii naive, care dau masura imaginatiei lui sensibile si inflamate.   Visand cu Gondry

De cealalta parte a palierului, Stephanie este perfecta pentru a-i atrage atentia. Cu pasiunea ei pentru lucruri mici, din care, cu un spirit intreprinzator vecin cu arta, inventeaza si creeaza alte obiecte si scene, ea este perechea perfecta pentru Stephane, chiar daca la inceput il gaseste total neinteresant.

Povestea de dragoste e urmarita de Gondry cu un stil dezarmant, care sparge conventiile idilei cu care ne-a obisnuit cinematograful. Niciunul dintre cliseele istoriilor romantice, nici macar senzualitatea, nu raspunde aici niciunuia dintre locurile comune. Si, cu toate acestea, tocmai stilul original il pune pe Gondry in fata unui risc: ori va fi ingurgitat ca atare, ca un deliciu anormal, ori va fi urat si respins. Destul de inclasificabil, filmul e un amestec de comedie, drama, fantastic si romantism, unde important nu e atat ce se intampla - actiunea in sine fiind redusa la minimum, numai cat sa sustina un oarecare flux dramatic -, cat mai ales cum se intampla.

Iar cum se intampla e intotdeauna conditionat de imaginarul absolut exploziv al lui Stephane - care e liric, dar si comic, ironic, inteligent. Cei care n-au rabdare cu jocurile capricioase ale imaginatiei i-au re-prosat filmului tocmai lipsa de actiune si lungimile nepermise. Dar Gondry a abandonat aici orice retinere, lasandu-si filmul sa curga, cu dezinvoltura si spontaneitate.

SERIE DE SUCCES

Willis, in continuare greu de ucis

Bruce Willis reia rolul lui John McClane, personajul care i-a adus celebritatea acum 20 de ani. In timp ce „Greu de ucis 4” este lansat in cinematografe, Entertainment Weekly face un clasament al celor mai bune 25 de filme de actiune ale tuturor timpurilor, iar „Greu de ucis”, primul, din 1988, in regia lui John McTiernan, ocupa locul 1. Al patrulea film al seriei insa este privit cu scepticism si ironie.

La 52 de ani, Willis pare cam ruginit, intregul concept al filmului e cumva tributar sfarsitului anilor ‘80, cand profilul eroului de actiune era definit mai ales de muschii sai si, cum spunea chiar Mark Bombac, scenaristul filmului, McClane e un protagonist analog intr-o lume digitala...

Buget de 100 de milioane $ Willis a fost abia a cincea varianta pentru rolul McClane. Partitura le-a fost oferita intai lui Arnold Schwarzenegger, apoi lui Sly Stallone, Burt Reynolds si Richard Gere. La vremea aceea, Willis juca in serialul de televiziune „Maddie si David”, cu Cybill Shepherd. De ales, a fost ales pentru ca producatorii simteau ca aduce caldura si umor unui personaj altfel rece si prea sobru.

McClane i-a adus celebritatea internationala si un salariu de 5 milioane de dolari cu care a stabilit, atunci, un nou record. La un buget de 28 de milioane de dolari, filmul a scos din incasarile din toata lumea 137 de milioane de dolari.

Urmatoarele doua au avut bugete si mai mari si incasari pe masura: in urmarea cu numarul doi s-au investit 70 de milioane si s-au incasat 237,5 milioane de dolari; pentru a treia s-au cheltuit 90 de milioane, iar de incasat s-au incasat 365 de milioane de dolari.

Cu un buget 100 de milioane de dolari, „Greu de ucis 4” (titlul original, „Live Free or Die Hard” este o parafraza a mottoului statului New Hampshire) e lansat intr-o perioada in care casele de productie, cu cateva exceptii (ca thrillerul „Mr. Brooks” cu Kevin Costner, drama „A Mighty Heart” cu Angelina Jolie), aduc pe piata filme de familie.

MEREU TINERI

Adrenalina la varsta a treia > Ei bine, nu, Bruce Willis nu e prea batran sa arunce cativa pumni, sa alerge si sa explodeze. Cand va aparea in al patrulea „Rambo”, anul viitor, Sylvester Stallone va avea 62 de ani. Harrison Ford avea 64 cand a aparut anul trecut in „Firewall”, iar acum filmeaza al patrulea „Indiana Jones”.

> In „Sentinela”, Michael Douglas avea si el 62 de ani, iar Sean Connery, in „Fortareata” avea 66. La 72 de ani, Eastwood  facea „Legatura de sange”,iar la 67, Pacino joaca in „88 de minute”.