Nu s-a întâmplat nimic din ceea ce nu era previzibil să se întâmple.

Dreapta s-a trezit după o noapte bahică și privește dezorientată în jur. Bordelul are încă felinarul roșu aprins atârnat la poartă bălăngănindu-se în răcoarea dimineții post-europarlamentare.

Visul european s-a spart în țăndări pentru micile partide și cauza nu e boicotul media sau lipsa de observatori din secțiile de votare cum suntem îndemnați să credem în ceea ce îi privește pe unii. Lipsa de strategie, de consecvență, de curaj politic a costat scump, fie că vorbim de NR, PNȚ, IRL sau FC. PMP venit mai pe ultima sută de metri părea că va aduna pe toată lumea în jur și probabil că ar fi făcut-o dacă FC lui MRU nu se dădea greu de prins, PNȚ nu se izola în brandul istoric, iar despre NR punem doar punct. Adevărul trebuie restabilit și spus că unul dintre cei care au făcut imposibile negocierile de unitate a dreptei este și MRU, în ciuda apelului insistent pe care l-a făcut și îl face pentru unitatea Dreptei. PMP a făcut greșelile deja patentate ale partidelor de dinainte, ignorând vocea celor care priveau cu speranță către ei. Aceleași greșeli, același erori, același efecte.

Electoratul nu a putut fi dislocat din zona de confort în care s-a securizat față de politicienii care fac aceleași greșeli, fie ca vorbim despre cei din Opoziție sau cei de la Putere. Demagogie pură care nu mai poate fi înghițită pentru că dă efecte secundare: o greață imensă. Astfel pe câmpul de bătălie al europarlamentarelor partidele de dreapta sunt epuizate și dezorientate de lovitura încasată. Ceva totuși iese în evidență.

Dreapta nu avea nevoie de toate aceste proiecte politice care nu au făcut decât să risipească energia celor care s-au lăsat antrenați în ele, fie că vorbim despre idioții utili sau de activul de partid, de inocenți, idealiști sau pragmatici. Dreapta nu avea nevoie de FC, nici de PMP, nici de NR, nici de IRL. PNȚ este o altă poveste. Utilitatea acestora poate fi găsită eventual în antrenamentul exercițiului public, politic sau civic. Reformarea clasei politice pare a nu se putea realiza prin apariția unor partide, realitatea ne-a arătat acest lucru. Toate proiectele politice rostogolite în ultimii ani au eșuat și asta pentru că fie au reciclat aceleași persoane, fie cei noi care nu au aderat la codul nescris al mafiei politice au fost ejectați de sistem. Este o pistă falsă.

Cheia stă în scurtcircuitarea sistemului politic prin schimbări esențiale cum ar fi legea partidelor, legea electorală, depolitizarea instituțiilor publice, eficientizarea administrativ-teritorială, descentralizare fiscală, punerea în practică a rezultatului Referendumului din 2009 care stabilea numărul parlamentarilor  redus la 300 și în mod sigur putem adăuga și altele. În mod evident, politicienii nu vor să schimbe nimic. Toată clasa politică perpetuează sistemul actual astfel că orice partid politic devine irelevant pentru cetățean. Partidele funcționează într-o realitate paralelă. Chiar și noile partide au mers pe aceleași căi bătătorite, iar asta explică de ce, în afara activului de partid și a clienților politici, nu au reușit să aducă la vot grosul electoratului scârbit de politică. Mesajele politice seamănă unele cu altele. Nu trebuie neglijat nici spectacolul penibil al luptelor din interiorul Dreptei în timpul și înainte de campania electorală, astfel că cetățenii au văzut doar un permanent scandal între liderii de dreapta îndepărtându-i pe cei care poate ar fi ieșit la vot.

Rezultatul dezastruos la europarlamentare a arătat falimentul tuturor liderilor de dreapta. Această zarvă permanentă de pe Dreapta, această obsesie pentru Locul 1 va anula orice șanse reale de a ieși din fundătura politică unde s-au băgat cu bună știință.

Nu  a fost nevoie de FC. Nu a fost nevoie de ”Adio PDL!”. Nu a fost nevoie de noua ADA (FC cu PNȚCD). Nu a fost nevoie de IRL. Nu a fost nevoie de PMP. Volens nolens se vor pune cu toții la masă, unii în capul mesei, alții la capătul ei, pe colț, dacă sunt acceptați. Lupta care s-a dat până acum a fost pentru proiecte personale. PNL și PDL sunt în poziția de a dicta mersul lucrurilor, cine ar fi spus?!

MRU nu mai este în poziția de a impune ceva, pierzând toate șansele pe care le-a avut de a fi într-o poziție dominantă. Incapacitatea de a lucra în echipă, lipsa unor oameni valoroși alături de el, în prim plan, uriașa prăpastie între lider și partid, greșelile tactice majore de a-și anunța prea devreme intenția de a participa la prezidențiale, precum și faptul că s-a pus primul pe listă deși era evident că partidul nu va trece pragul, toate acestea sunt un balast care îi va îngreuna orice fel de negocieri. Nu e de neglijat nici teoria cu noua alianță a PNL ȘI PDL, în care s-a băgat și MRU, de a izola PMP, însă ar fi o greșeală să credem că președintele nu ar mai avea vreun cuvânt de spus. E foarte greu de crezut că un astfel de plan poate fi bătut în cuie în condițiile în care realitatea politică este atât de volatilă și nimic nu este definitiv. Cei care se vor arunca orbește pe o astfel de pistă, spre exemplu MRU, ar fi bine să își asigure spatele. La rândul lor, PMP va trebui să dea dovadă de diplomație. Primul pas ar fi să își regândească strategia privind spre electorat și nu spre activul de partid/clienții politici de mulțumit. I

Indiferent de rezultatul negocierilor ce se poartă acum între PNL și PDL, singura șansă a tuturor partidelor este un proiect politic unic atât pentru prezidențiale cât și pentru 2016. Mai mult, e necesar și obligatorie o curățenie a acestor partide. Cetățeanul nu mai servește demagogie. Discursul politic nedublat de fapte îl va ține departe pe alegător. Cetățeanul abuzat și dezabuzat nu mai este interesat de prea multele ”curente politice” de dreapta, de avalanșa de mesaje și discursuri sforăitoare. Cetățeanul vrea politici publice implementate care să îi îmbunătățească viața. Cât timp acestea vor lipsi electoratul nu își va mai risipi votul. Și fără voturi, politicienii vor sta în fereastra stabilimentul cu felinar roșu ca niște cocote fardate strident pe lângă care cetățenii vor trece privind dezgustați.

Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor