La 10 februarie Federaţia Rusă aniversează Ziua Diplomatului. Aceasta a fost instituită prin Decretul Preşedintelui Federaţiei Ruse din 31 octombrie 2002, cu ocazia aniversării a 200 de ani de la înfiinţarea Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei.
Data de 10 februarie nu a fost aleasă la întâmplare. Ea este legată de istoria primei instituţii a Rusiei pentru politică externă (Posoliskiy Prikaz). Această zi a anului 1549 reprezintă cea mai veche menţiune despre acest Ordin. Primul său conducător a fost uricarul Ivan Mihailovici Viskovatîi, pe care Ivan Cel Groaznic, ţarul Rusiei, l-a însărcinat cu „treburile ambasadelor”.
Talentat poet şi diplomat Din momentul apariţiei primului stat unitar rus, unul dintre obiectivele permanente ale politicii externe a ţării a fost aspiraţia spre stabilirea de relaţii internaţionale, neacceptarea izolării. Acest scop a constituit principala forţă motrice a înfiinţării, şi ulterior a dezvoltării şi perfecţionării serviciului diplomatic al ţării. Rusia se mândreşte cu eminenţi diplomaţi ruşi, precum A. Griboedov, A.Gorchakov, A.Gromyko, care au jucat un rol important în dezvoltarea diplomaţiei ruse şi promovarea intereselor Rusiei în arena internaţională. Printre ei se numără şi talentatul poet şi diplomat Antioh Cantemir fiul domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir, apropiat al ţarului Petru cel Mare, care a reprezentat interesele Rusiei în capitale europene, precum Londra şi Paris.
În mod constant
Excelenţa Sa, Domnul O.S.Malginov, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România subliniază importanţa acestei zile şi prin prisma relaţiilor bilaterale româno-ruse: „Serviciul diplomaţiei ruse păstrează cu grijă, studiază în mod aprofundat şi valorifică patrimoniul său istoric, pentru a-l folosi în activitatea sa, pentru a contribui la o percepţie obiectivă a politicii externe active a Rusiei, care timp de secole nu numai că a asigurat ţării noastre rolul de participant activ în procesele internaţionale din lume, dar, de asemenea, a constituit una dintre cele mai importante garanţii ale securităţii sale. O contribuţie specială au adus ţara şi diplomaţia noastră la crearea statului român şi dezvoltarea relaţiilor ruso-române. Timp de secole, Rusia a susţinut în mod constant lupta pentru eliberarea de sub jugul turcesc a Moldovei şi Ţării Româneşti. Tratatul de pace cu Turcia de la Kucuk Kainargi din anul 1774 a slăbit influenţa Imperiului Otoman în principate, Tratatul de la Adrianopol din 1829 a confirmat regimul de neamestec al Porţii în treburile lor interne. Unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti din secolul al XIX-lea a făcut posibilă formarea statului român. Dar recunoaşterea internaţională ca stat independent a fost obţinută de România numai după victoria Rusiei în războiul de eliberare din 1877-1878 împotriva Imperiului Otoman, în care ruşii şi românii au luptat împreună. Cu sprijinul activ al diplomaţiei ruse aceasta a fost consfinţită prin Tratatul de pace de la San Stefano şi Congresul de la Berlin din 1878. Rusia a fost printre primii care au recunoscut oficial independenţa României”.