În fiecare sâmbătă, mai mulţi elevi de la Colegiul Naţional de Informatică "Traian Lalescu", împreună cu profesorul de fizică, inventează diverse dispozitive folosind piese reciclate.

Câţiva elevi ai unui liceu hunedorean reuşesc an de an să-şi uimească profesorii şi colegii inventând fel şi fel de dispozitive. Majoritatea sunt făcute cu investiţii minime, din piesele unor aparate a căror destinaţie, de obicei, ar fi coşul de gunoi.

Ajutaţi de un profesor inimos, tinerii de la Colegiul Naţional de Informatică "Traian Lalescu" din Hunedoara reuşesc să facă aproape orice: de la instalaţii de încălzire în scaunele sălii de clasă până la hover-crafturi, roboţi şi ecrane interactive care, pe piaţă, costă mii de euro. Ingeniozitatea lor i-a făcut deja cunoscuţi în ţară, în urma concursurilor de inventică la care au fost premiaţi, iar realizările de până acum au convins instituţiile implicate să le acorde aproape 600.000 de euro într-un proiect cu finanţare europeană ce stă să înceapă.

Meşteritul, ocupaţie de sâmbătă

La sfârşit de săptămână, în laboratorul liceului e mare vânzoleală. Tineri liceeni, singuri sau câte doi, îşi fac de lucru cu şurubelniţe, calculatoare şi alte cele, în timp ce profesorul de fizică Mircea Nistor se află într-o continuă mişcare pentru a-i putea ajuta pe toţi. Din când în când, iese din sală, merge în antecamera laboratorului, de unde mai vine cu câte-o piesă ori cu câte-o unealtă.

Într-un colţ, doi copilandri desfac de zor un videorecorder Philips care, la vremea lui, a costat o mică avere. Vor să-i ia motoraşele şi să facă din ele un braţ robotic: "Nu-l foloseam mai deloc. Era funcţional, dar stătea degeaba. Nu-i nicio problemă, că ştie şi mama", spune zâmbind Ştefan Spiridon, în timp ce continuă să crape cu o şurubelniţă "măruntaiele aparatului". Băiatul are doar 14 ani şi, ajutat de prietenul său, Teofil Voivozeanu, este la unul dintre primele sale "proiecte".

În celălalt colţ al sălii, două fete usucă două plăcuţe de metal cu un uscător de păr. "Vrem să facem o lamă pentru o maşină termică. Am încercat să lipim metalul, dar văd că nu ţine. Nu-i nimic, găsim altă soluţie", spune Larisa Mustaţă (15 ani). Între timp, colega ei, Bianca Popa (15 ani) se fofilează spre o altă masă, unde începe să mânuiască o mică şurubelniţă cu precizia unui ceasornicar. Vrea să scoată lentila unui aparat de fotografiat. Cele două fete au făcut deja un microscop din patru asemenea lentile, iar acum vor să-l îmbunătăţească. "Acum, facem optică, la fizică, în cursul săptămânii, şi experimentăm sâmbăta. Abia aşteptam să vin aici la liceu (e în clasa a IX-a - n.r.). Am auzit de la prieteni despre cât e de fain sâmbăta în laboratorul de fizică", spune Bianca.

Ceva mai încolo, Alexandru Olteanu (17 ani) îşi bate capul cu un soft de calculator pe care să-l coreleze şi să-l conecteze cu un pendul făcut de el. "Nu va avea nicio aplicabilitate, va rămâne doar ca material didactic", explică tânărul.

"Este micul meu experiment didactic"

"Totul a început acum vreo zece ani. Am vrut să văd dacă atunci când dai deoparte restricţiile uzuale dintr-o şcoală (catalog, prezenţă, note, program bătut în cuie) obţii rezultate mai bune. Este micul meu experiment didactic", mărturiseşte profesorul de fizică Mircea Nistor, unul dintre cei mai apreciaţi dascăli din judeţ.

De 10 ani, profesorul de fizică şi-a petrecut fiecare sâmbătă în laboratorul şcolii. "Suntem aici, între 10.00 şi 14.00. Cam pe la 11.00 se adună toată lumea. Câteodată suntem 10, alteori vreo 15. Fiecare lucrează la ideea lui. Într-un fel nu e bine când suntem prea mulţi pentru că fiecare are nevoie de una-alta, iar dotările noastre sunt insuficiente", conchide Mircea Nistor.

"Am vrut să văd dacă obţii rezultate mai bune dacă dai deoparte catalogul, prezenţa, notele, programul bătut în cuie." MIRCEA NISTOR, profesor de fizică

INVENŢII

Tablă cu touch-screen

Una dintre "jucăriile" spectaculoase din laboratorul de fizică e hover-craftul cu motor de aspirator. Mai întâi au făcut câteva prototipuri, cu ventilatoare mici, de la calculatoare. Apoi au luat un placaj pe care au pus un motor de la un aspirator vechi, sub placaj un nylon gros, iar în centrul pătratului - un CD. Motorul suflă aer sub placă, nylonul se umflă pe margini, iar în centru se creează un vid de putere al aerului sub presiune.

Ecran interactiv acţionat cu un pointer laser

Printre ultimele realizări ale elevilor hunedoreni se numără un ecran interactiv cu pointer laser. Un astfel de dispozitiv costă pe piaţă peste 1.000 de euro şi, în plus, funcţionând pe principiul unui touch-screen, te obligă să stai lângă el. Liceenii hunedoreni l-au făcut cu doar 40 de lei, cât i-a costat un webcam necesar funcţionării dispozitivului, cu un pointer laser şi cu un proiector de împrumut, singurul din şcoală. Imaginea de pe monitorul unui calculator e proiectată pe perete. Webcamul e şi el fixat pe aceeaşi imagine de pe perete şi e intenţionat "întunecat" încât să distingă clar doar punctul pointerului laser.

Imaginea primită de la webcam e apoi procesată de calculator cu ajutorul unui program creat de liceeni aşa încât, practic, cu pointerul laser poţi opera la fel ca şi cu un mouse pe monitorul unui calculator. "I-am spus laser-board. Ca să îl brevetăm e nevoie de bani. Avem însă mulţumirea didactică. Oricum, de mult îmi doream o astfel de «tablă»", explică Mircea Nistor, adăugând că următorul pas e să cupleze softul de calculator şi ecranul interactiv la o interfaţă care să controleze, cu ajutorul unor prize radiocomandate, consumatorii electrici dintr-o casă.

Instalaţie de Crăciun care se aprinde pe ritmul vorbirii

Colecţia de jucării muzicale e şi ea bogată: de la fulgere care cântă (minifulger conectat la o sursă de sunet), instalaţii de pom de Crăciun ce se aprind pe ritmul vorbirii, până la difuzoare făcute cu ajutorul unor farfurii de plastic sau un motoraş pe care, dacă-l pui între dinţi, poţi asculta muzică prin trepidaţiile transmise în cutia craniană.

INOVAŢIE

La concurenţă cu cei de la Nokia

Pe 3 iunie 2010 Nokia anunţa că a pus pe piaţă primul încărcător de telefon conectat la un dinam de bicicletă, ce poate fi folosit deocamdată doar la câteva modele. Pe 28 mai 2010, elevii de la "Traian Lalescu" prezentau, la o sesiune de comunicări, încărcătorul universal pentru bicicletă: un dinam conectat la un transformator electric de la un casetofon vechi şi legat invers, să transforme 6 volţi în 220.

"Mi-e ciudă că Nokia mi-a cam confiscat ideea, dar, asta e, a fost o coincidenţă. Oricum, încărcătorul meu e mai bun, pentru că poţi pune orice la el", spune inventatorul Radu Georgiu, elev în clasa a IX-a.