Asociația Municipală de Rugby București a organizat, alături de Federația Română de Rugby, festivalul de rugby pentru copii „Adrian Corneliu Andronic”. Peste 450 de mici rugbiști s-au luptat pentru cupele competiției, având vârste cuprinse de la mai puțin de 6 ani până la 14 ani.

Pe cele două terenuri destinate antrenamentelor echipei naționale de rugby ale stadionului „Arcul de Triumf”, sâmbătă, 7 mai, Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a organizat festivalul pentru copii in memoriam „Adrian Corneliu Andronic”. În anul 1956, alături de echipa sa, „Grivița Roșie”, Adrian Corneliu Andronic ajungea campion național.

Mai bine de 60 de ani mai târziu tradiția, spiritul și valorile culturii din jurul sportului rugby sunt în continuare promovate în București.

Cele două terenuri de antrenament au fost „invadate” de sute de copii pasionați de acest sport de contact, aflați într-o competiție pentru cupele festivalului. Părinții, la rândul lor fericiți de atmosfera evenimentului, au venit în număr mare, într-o zi frumoasă, cu soare, pentru a se bucura alături de cei mici de o sâmbătă dedicată rugby-ului.

Rugby-ul, un sport - legendă

„La Cluj am mai organizat un turneu de copii și juniori, la Iași am organizat un turneu în 7 feminin. Campionatul de juniori merge mai departe, la fel și în liga națională, de seniori, se joacă. Rezultatele pe care le-am văzut sunt îmbucurătoare. Nu pot decât să-mi încarc sufletul cu bucurie și chiar patriotism. Suntem sportul de echipă care merge la un campionat mondial iar lucrul ăsta nu poate să fie decât un exemplu pentru copiii care îmbrățisează balonul oval. De ce nu, pe viitor sperăm să-i vedem la echipa națională”, a declarat Alin Petrache, președintele Federației Române de Rugby.

El a mai transmis și faptul că federația încearcă prin mijloacele proprii să popularizeze rugby-ul și în școli și licee prin intermediul Rugby Tag, același sport, doar că pe atinse, cu mai puțin contact fizic. „Cred că rugby-ul este un sport care promovează foarte multe valori, valori uitate de mult în societate. Rugby-ul este o legendă în fiecare țară și sper ca și la noi, într-un final, să redevină ceea ce a fost pentru generațiile din anii ’50, ’60, ’70 sau ’80”, spune Alin Petrache.

Istoria rugby-ului românesc a rămas de „legendă” pentru mulți dintre pasionații din ziua de astăzi, dar și pentru nostalgici. Acest sentiment este împărțit și de unii părinți care și-au adus copiii la competiția de sâmbătă.

Părinți și copii, uniți pe terenul de rugby

Cristian Istrate spre exemplu, unul dintre părinții prezenți la festivalul de rugby „Adrian Corneliu Andronic”, chiar dacă nu a jucat rugby în copilărie a fost un mare fan al sportului. „Pe vremea copilăriei mele echipa națională a României de rugby era candidată pentru turneul celor 5 națiuni. Italia, care în momentul de față este în turneul celor 6 națiuni, dacă juca cu România se aștepta să ia 40 de puncte și erau mulțumiți. Erau alte vremuri când rugby-ul era un sport glorios pentru România. Într-adevăr e un sport nobil din punctul meu de vedere în care oameni educați joacă un sport relativ dur”, ne spune acesta.

Mulți dintre părinții veniți la festival sunt pasionați de rugby și văd faptul că în jurul acestui sport s-a creat o comunitate puternică, numeroasă și extrem de diversă. „Avem 2 antrenamente pe săptămână, părinții pot să ducă copii să facă mișcare, lucru care este ideal. Trebuie să-i luăm de lângă calculator și să îi punem să facă sport, cum făceam și noi pe vremea noastră când nu existau tentațiile de acum. Datorită condițiilor asigurate de clubul sportiv, cheltuielile sunt derizorii, sunt de sub 100 lei pe lună. Copilului îi place sportul, îi place ideea să facă mișcare”, ne mai spune Cristian Istrate.

„Băiatul meu face rugby de vreo 3 ani. Îi place la nebunie. Nouă ne-ar face plăcere să continuare să joace acest sport și la liceu. Îl duceam la antrenamente când făcea fratele cel mare rugby, lua balonul și ce făceau cei de pe teren făcea și el. Sunt mulți copii care pun pasiune multă în sportul ăsta și dau tot ce pot din ei, cum sunt ai noștri!”, a mai spus doamna Ana-Maria Ghiță, mama unui mic rugbist, mai mic de 6 ani, de la ACSO Viitorul Pantelimon.

Un sport plin de provocări

„Vrem ca acești copii să se dezvolte atât uman cât și sportiv. Bazele încep să se pună de la această vârstă fragedă și pe parcurs o să crească și vom vedea dacă se vor regăsi și la 18 ani, 19 ani, jucând rugby. De ce nu, poate și în echipa națională a României! Până atunci important este să se bucure de joc, să facă sport pentru sănătate și la urmă să vedem dacă aleg să facă sport de performanță”, ne-a mărturisit Sorin Bejliu, antrenor al unei echipe de rugby pentru copii.

Chiar dacă acest sport trece printr-o mulțime de provocări la nivel național, de la lipsa de antrenori la cea de infrastructură, comunitatea are încredere în viitorul rugby-ului în România.

Energia oamenilor se simte încă din primele momente în care intri cu ei într-o discuție: ori sunt pasionați de rugby, ori copilul i-a făcut să devină pasionați.

[soc_slider_shortcode id="4314989"]