11) Nu recunoaștem progresul uriaș făcut din 1990 încoace: ni se pare că a-ți face week-end-urile la Roma, Londra sau Paris e un drept, nu un privilegiu.
13) Îi învățăm pe copiii noștri origami, “dezvoltarea gândirii critice” și alte chestii “cool”, dar uităm să-i învățăm munții, fluviile și capitalele Europei.
14) Toată lumea cere drepturi, nimeni nu simte că are și obligații.
15) Pedagogia evidenței e din ce în ce mai necesară: tineri, răzgâiați ai democrației și bunăstării, bărboși, nespălați și cu joint-ul în colțul gurii sau, ca să fim “gender neutral”, șlampote exaltate, îți cer revendicatori explicații despre orice chestie firească, gen : “sigur ești femeie dacă ai sâni și bărbat dacă ai penis?” sau “da’ de ce să fie toalete separate pentru bărbați și femei?”
Alegem șefi care, dacă nu sunt cretini de-a dreptul, sunt niște indivizi șterși
16) Alegem șefi care, dacă nu sunt cretini de-a dreptul, sunt niște indivizi șterși, mâțe plouate în loc de lei stăpâni pe situație. A devenit subiect de admirație când o țară are premier o casieriță de supermarket și subiect de oprobriu public când un lider este un împlinit membru a elitei intelectuale sau profesionale.
17) Căutarea tenace a performanței și excelenței, care a dus la incredibila dezvoltare a societății noastre, s-a transformat în obsesia “echității”, cel mai adesea obținută prin scăderea nivelului celor din top și nu, așa cum ar trebui, ridicarea nivelului celor de jos.
18) Am neglijat armata și disciplina: forțele armate ale țărilor UE sunt ridicol de subțiri, a devenit de neimaginat ca băieții “să-și piardă timpul” cu o minimă pregătire a apărării vieții lor (à propos, de ce doar băieții? te vor întreba ofuscați cei care nu pot face un pas fără... pedagogia evidenței), dar toți sunt campioni la apăsat pe butoanele jocurilor video. Orice investiție în activități ludice e, în ochii injectați ai poporului supraturat, justificată, orice investiție în siguranță sau atitudine prevăzătoare e “risipă” sau semn de “reflex dictatorial”.
19) Cu precizie centimetrică smartfonu’ ne trimite reclame personalizate, dar devine o cutie inutilă atunci când ne-ar fi util să facem un tracking al celor cu riscul unei boli potențial nimicitoare. Pentru a-i ajuta pe ei și cei apropiați lor, nu pentru a le spiona escapadele amoroase sau bahice.
Puterea de calcul utilizată pentru științele vieții e de zilioane de ori mai mică decât cea pentru rețele sociale și pornografie
Recomandările noastre
