Rezultatele unui studiu recent arata cum ca mai multe forme de viata de pe Pamant (plante) ar fi disparut acum 359 de milioane de ani, in urma efectelor generate de explozia unor stele la distante de circa 65 ani lumina fata de noi.

Explozia stelelor este evenimentul final, cel care marcheaza moartea unei stele care, dupa ce a consumat in reactii nucleare de fuziune combustibilul din interior nu mai reuseste sa se opuna fortei de atractie gravitationala, rezultatul fiind tocmai moartea acesteia.

Daca masa stelei este relativ mare, de la cateva ori la sute de ori cea a Soarelui, explozia finala poate fi extrem de spectaculoasa. In urma acestei explozii elemente chimice care se formeaza in reactii nucleare ce au loc intre nucleele emise dar si energie sub forma de radiatie, sunt eliberate in mari cantitati in spatiu si pot ajunge la distante mari de steaua care a explodat.

Anumite elemente chimice grele sunt specifice acestor explozii, si daca le descoperim de exemplu pe Pamant stim ca au fost generate in aceste evenimente.

Recent, un studiu efectuat de cercetatori de la universitatea din Illinois, publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences, arata cum explozii de stele indepartate ar fi avut un efect in disparitia unor specii vegetale la trecerea dintre Devonian si Cabonifer, acum circa 359 de milioane de ani.

Se pare ca in cadrul acestei treceri intre cele doua ere geologice sute de mii de generatii de spori vegetali au suferit impactul razelor ultraviolete care proveneau de la Soare. Acest lucru este posibil de exemplu cand vulcanii devin activi – insa cercetatorii au ajuns la concluzia ca o explozie a vulcanilor nu poate explica durata foarte mare a pierderii de ozon care a dus la disparitia unor forme de viata.

Nici razele gamma sau meteoritii nu pot avea acest efect de lunga durata. In cautarea unei explicatii, cercetatorii au ajuns la concluzia ca pierderea ozonului pe o durata lunga e explicata de explozii de supernove la distante de circa 65 ai lumina fata de noi. Durata declinului in formele de viata in trecerea de la Devonian la Carbonifer ar fi fost de circa 300.000 de ani, deci foarte mare.

Explicatia ar fi deci ca razele cosmice produse de supernove ar fi distrus ozonul, lasand formele de viata expuse la razele ultraviolete care au distrus si daunat multe dintre aceste forme de viata. Durata lunga, 300.000 de ani, este compatibila cu explozia mai multor supernove – ceea ce nu este suprinzator deoarece este probabil ca stelele masive sa se formeze in regiuni cu densitate mare de astfel de stele.

Cum poate fi verificata aceasta ipoteza? Prin descoperirea de elemente chimice care sunt generate in explozii de stele in straturile dintre Devonian si Carbonifer! Cercetatorii sustin ca elementele chimice ce ar confirma ipoteza lor sunt Plutonio-244 si Samario-146. Aceste elemente chimice trebuie deci cautate in straturile depozitate in perioada disparitiei formelor de viata. Cum aceste elemente chimice nu pot fi produse in alte reactii, masurarea lor (evident in cantitati extrem de mici) ar representa o confirmare imediata a scenariului propus de cercetatorii de la Universitatea di Illinois.

Viata pe Pamant depinde deci de procesele cosmice care au loc in Univers, in spacial in apropierea noastra – ceea ce inseamna la distante de zeci sau sute de ani lumina fata de noi. Explozii de stele, precum supernovele, pot influenta enorm ceea ce se intampla pa Pamant, contribuind la distrugerea unor forme de viata prin mai multe procese, printre care si, cum am vazut in acest articol, distrugerea ozonului care ne protejeaza fata de razele ultraviolete (fotoni cu energii mai mari decat ai luminii vizibile) care sunt daunatoare intrucat pot patrunde mai adanc in organism si genera mutatii sau distrugerea ADNului.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.