Intrarea lui Sorin Ilieşiu în PSD poate fi considerată o manevră politică cu învățăminte utile pentru toate partidele sau lideri aflați la ananghie.

O îmbinare de gîndire realistă politic și ceva simț de PR care arată mai degrabă că PSD nu vrea să se predea uşor nici pe sine, nici guvernarea.

Să fie în stare să se ridice de jos, după ce a fost făcut knock-out în arena publică şi să revină în dezbatere deşi toată lumea îl huleşte, este primul semn pe care un politician (sau partid) trebuie să-l dea publicului pentru a dovedi că este pe cât de tenace cere jocul politic să fie.  Iar electoratul observă atent (da, oamenii chiar observă) „capacitatea de luptă” şi „energia”, pentru că sunt atribute ale lidershipului - mirajul pe care oamenii îl caută însetați prin deşert și în locul căruia, beau nisip, cum expresiv spune Aaron Sorkin prin gura lui Michael Fox în „The American president” (pentru cine nu știe cine este Aaron Sorkin, merită spus că și președintele Obama preia citate din scrierile scenaristului).

Ce are de-aface asta cu PSD? Are, pentru că după avalanşa de dosare din Justiţie care implică membrii de vază ai partidului, PSD a fost făcut knock-out de câteva ori la rând şi de fiecare dată a reluat lupta.  Nu se găsește ușor o succesiune mai rapidă de evenimente negative în care membrii ai familiei, amici politici, miniştrii din guvernul şefului unui partid sunt anchetați la rând. Și după fiecare lovitură, PSD a ieşit cu o contra-reacție: Codul Fiscal și reducerea Tva, redeschiderea dosarului Mineriadelor, modificările la statut pentru alungarea din partid a celor inculpați. Și după fiecare acțiune a PSD, apărea o altă informație negativă despre suspiciuni sau acuzații de corupție privind partidul. Şi tot aşa, într-o luptă care ţine pline ecranele televizoarelor şi Facebookul, în timp ce oamenii bagă de seamă.

Un meci de box jucat la dimeniune naţională, în care un boxer este bătut măr de o forță invizibilă sau după caz, de sine însuși; și după fiecare lovitură în plex, o ia de la capăt.

Poate transforma PSD o situaţie atât de negativă, într-una pozitivă? „Răsturnarea imagologică” este o operaţiune chirurgicală care se lasă cu amputări, deci uşor nu este, în niciun caz. Există costuri majore pentru partid și politice și de imagine. Trebuie însă spus că, pentru un partid atât de presat la nivel de imagine, social-democrații sunt destul de stabili în sondaje şi din cauza polarizării bazinelor socialist şi liberal; şi din cauza unui efect remanent post-USL, anti-Băsescu-PDL.

De fapt, lupta este nu atât pentru procente electorale. PSD nu pierde voturi din rândul celor care acum sunt radicalizaţi împotriva partidului prin dezvăluirile din presă şi cazurile de corupție implicând liderii social-democrați.  Acest electorat nu era oricum al PSD. Mai degrabă, este vorba de o presiune publică care acoperă  guvernarea și amplifică fisuri politice ce pot schimba o majoritate parlamentară.

Pe de altă parte, ceea ce s-a modificat la modul în care PSD reacționează este sentimentul că se adresează cu tupeu chiar, direct unor oameni care de obicei nu ascultau nimic din ce vine de la partid. PSD a început să vorbească acelui segment de dezamăgiți de politică, de prin mediul urban mediu, oameni care au  o agendă de preocupari economice concrete şi care aveau o raportare rece la PSD în virtutea unei imagini sedimentate în timp de partid mare, imobil şi „provenit din comunişti”.  Acest segment pe care l-am putea numi „România de mijloc” sau  „silent majority” este o masă critică, plasată între centrele urbane mari cu electorat tradițional antiPSD și orașele mici și mediul rural mai ales din sud-est ţării există tradițional susținere pentru PSD.  La această „Românie de mijloc” vrea să ajungă PSD pentru că vorbind cu acești oameni, reușește să neutralizeze din percepția negativă condensată de atacurile din ultimele săptămâni, pe tema corupției.

În acest sens, inclusiv intrarea lui Sorin Ilieșiu în PSD, este tot o mișcare reparatorie care va aduce nu voturi, ci mai ales o alinare (sau mai corect spus „cicatrizare”) a traumelor vechi de imagine pe tema partidului „provenit din comuniști”.

Opoziţia ar trebui să ia aminte, pentru că acum are psihologia uriaşului, sigur pe forţele sale.  Poate ar fi mai bine să aibă o psihologie de a fi deschisă către oameni pentru că, deocamdată cel puţin, câştigă nu atât pe forța sa de convingere, cât pe forța de a convingere a Justiției care scoate la iveală dosare răsunătoare din PSD.