În fața liceului ne aștepta autocarul ce urma să ne ducă la aeroportul Henri Coandă. Ajunși la aeroport am facut check-inurile si ne-am îmbarcat în avion .Sincer sa fiu aveam ceva emoții dar nu am lăsat asta sa se vada pe fața mea …Până la urmă m-am panicat inutil deoarece zborul a fost unul lin si fara probleme.

Știam că transportul aerian este cel mai sigur, dar mulți spuneau că zborul este dificil. Dar nu, după ce ne-am ridicat de la sol, totul era normal. De sus, de printre nori și de deasupra lor, vedeam pământul, casele…A fost plăcut…

După ce am aterizat in Catania ,in fata aeroportului am asteptat autobuzul care urma să mă ducă spre paradis . Eram putin sceptic cu privire la această mobilitate deoarece nu stăpânesc foarte bine limba engleză dar mai intelegeam puțină italiana. Ajuns în Gela am rămas fascinat de acest loc deoarece acest oras era plin de peisaje frumoase, de oameni minunați și natura era la ea acasa.

Era o lume nouă: cactuși uriași, ficuși, copaci și leandri multicolori străjuiau drumul; iar plantațiile de portocali, măslini și serele întinse ne arătau că am ajuns într-o altă zonă, zona mediteraneană. Primul impact a fost foarte plăcut.

După ce ne-am cazat la hotel , am iesit in oras împreună cu o parte din colegii mei si cu doamnele profesoare sa mâncăm.

În prima zi am mers la Liceul Luigi Sturzo. Era o zi obișnuită: elevii erau pe holuri, în clase, pentru ei eram „nu străini’’, ci unii de-ai lor. Erau ca și noi: explozivi și comunicativi. Acest lucru mi-a amintit că suntem „frați”, avem aceeași origine latină.

În cea de-a doua zi am mers la un alt corp al liceului ,unde erau laboratoarele-bucătării unde elevii învățau să gătească, să servească, cum să fie buni recepționeri sau cameriste.

În acest liceu am cunoscut niste fetele minunate din Italia cu care m-am imprietenit. S-au legat prietenii, sper de durată. Acestea s-au închegat pe parcursul celor cinci zile în care am fost și în alte locuri pitorești: Muzeul de Arheologie din Gela, la Acropole și Fortificații, Rezervația Naturală din Biviera, la două societăți: Ascot și Ecoplast, afaceri de familie foarte bine dezvoltate.

În ultima zi am fost la Liceul Luigi Sturzo ,unde fiecare membru și-a prezentat țara și a scos în relief părțile ei bune , apoi am fost premiați pentru contribuția adusă în această săptămână minunată..

Ultima zi a fost una tristă de ambele părți: ne-am despărțit de ceilalți copii cu lacrimi în ochi.

Participarea la proiectele Erasmus îți oferă posibilitatea de a cunoaște o țară nu numai turistic, ci de a vedea și simți pe viu cum trăiesc, gândesc și acționează locuitorii zonei respective.

A fost o experiență minunată, o experiență pe care aș repeta-o, o experiență din care am învățat că, atunci când se adună în același loc mai multe mentalități, culturi, religii, primează, prietenia, comunicarea.

Autor: Petrescu Robert
Clasa: XI B
Liceul Tehnologic Costesti
Profesor coordonator:Motrun Corina

Amănunte despre proiect găsiți în articolul de mai jos:

„Valsând cu Dunărea prin Europa”. Cum văd copiii locul României în UE