În noaptea de 29 spre 30 decembrie 2016, la sud de Portul Constanța, era cât-p-aci să se producă cea mai mare tragedie navală din ultimii 22 de ani.

 Ultimele două au avut loc în zilele de 4 și 5 ianuarie 1995, atunci când vapoarele Paris și Iu Xiu au naufragiat lângă digul de nord al acvatoriului constănțean. Au murit atunci 54 de marinari străini. Dar poate că amintirea cea mai remanentă din memoria oamenilor mării din flota noastră este scufundarea cargoului Sadu, în 2 decembrie 1988, când au pierit înecați, exact în același loc, 15 navigatori, toți români. Cu o zi înainte de Anul Nou, alți 15 marinari au fost salvați, împreună cu nava lor, pe o furtună groaznică, pentru că un om n-a vrut să-i lase să moară. Norocul lor a avut trei componente: comandantul Eduard Troian, remorcherul GSP King și echipajul acestuia format din 14 super-profesioniști. Jurnalele de știri au anunțat doar o știre banală, cum că un vapor, Basel Express, cu pavilion panamez, a fost salvat de la înec. Cam atât, că primau știrile despre chiolhanurile de Revelion și desemnarea ipoteticului premier. Ce s-a întâmplat în acea noapte, pe Marea Neagră, cu valuri de opt metri și vânt de 110 kilometri pe oră, e de domeniul fantasticului. Nimeni nu i-a luat un interviu comandantului erou Eduard Troian! Nici nu se putea că a plecat, pe 31 decembrie, într-o nouă misiune și s-a întors abia ieri noapte. Și tot ieri a plecat, din nou, pe mare.

FOTO: Basel Express la remorca lui GSP King. Comandantul Troian a remorcat cargoul aflat în derivă de propriul său lanț de ancoră FOTOGRAFII: MARIUS VLAD

Căpitanul de Cursă Lungă Eduard Troian, născut pe malul Nistrului, a adus în port, pe o furtună groaznică, un vapor care avea toate șansele să ajungă precum epava de la Costinești. O idee genială și o pregătire excepțională au salvat niște sufl ete de marinar

Valuri de șapte metri și vânt de 100 km/h

Dramatica poveste a început, pentru comandantul de pe King și echipajul său, pe 29 decembrie dupăamiaza. „Eu eram acasă, dar echipajul era la bord. Se bucurau că e portul închis de două zile și sperau să facem Revelionul la cheu. Afară era o furtună groaznică. Vântul era de forța 8 la 9 și marea de gradul 7 la 8!”, povestește marinarul. Adică vântul sufla cu 100 km/h și valurile erau de 6-7 metri! La ora 16.20, Dispeceratul de de Urgență al Grupului de Servicii Petoliere, holding proprietar al navei, anunță comandantul să pregătească nava pentru o operație de salvare. La bord nimeni nu știa ce se întîmpla în afara portului. Cargoul de 7870 tdw Basel Epress, cu pavilion panamez, comandant sirian și echipaj egipteano-sirian, încărcat în Ucraina cu porumb vrac, solicitase să intre în rada interioară a portului Constanța, să îmbarce motorină. Eduard Troian se înfioară: „Îi aștepta pilotina și o barjă de bunkeraj, dar fix între farurile de intrare în port au avut un «blackout». De la o defecțiune le căzuse curentul, propulsia și nu mai puteau guverna nava. Se întâmplase ce putea fi mai grav, pe o mare ca aceea!”.

FOTO;Cargoul Basel este acum la loc sigur în Portul Constanța

Basel Express, cu ancora lăsată, grapa cu 2,6 noduri

„Allah a avut, însă, grijă de arabii săi de pe Basel Express. Norocul era că vântul sufla din Nord-Nord Est și nu i-a urcat pe dig!”, comentează unul dintre ofițerii de cart. Serviciul de Control al Traficului Naval (VTS) a început să-l someze pe comandantul de pe Basel din 15 în 15 minute, cu întrebarea dacă are nevoie de asistență și dacă și-au rezolvat problemele cu motoarele. Căpitanul arab a amânat, două ore, cererea de salvare. Edi Troian explică: „Ancorase de urgență și lăsase la apă o ancoră cu șapte chei de lanț, adică circa 260 de metri. Dar ancora navei - împinsă de vânt și curenți - a început să grapeze către Sud cu o viteză de 1,6-2,4 noduri (n.a. – un nod = o milă marină pe oră, o milă marină = 1.852 metri). Noi am plecat la șase seară din dana 35 și am ajuns la ei la 19.20. Erau deja între Eforie Sud și Tuzla!”.

Până să ajungă GSP King în zonă, LRS Europa, un alt remorcher aflat mai aproape, a încercat să dea un prim-ajutor. Tentația primei de salvare era mare. Cutuma spune că în caz de salvare circa 70% din valoarea mărfii și a navei aparține salvatorului. „Da’ n-avea ce să facă Europa... El are 360 de tone și 38 de metri și noi 2.670 de tone și 70 de metri!”.

Cât-p-aci să ajungă, din lup de mare, lăcătuș

Căpitanul de Cursă Lungă Eduard Troian abia a împlinit 40 de ani. S-a născut în satul Dubăsarii Vechi, Raionul Criuleni, pe malul drept al Nistrului, în Republica Modova. Maică- sa, profesoară de rusă, a crescut la orfelinat, că era fiică de „dușmani ai poporului”, și taică-său, român getbeget, este profesor de matematică. Durul marinar are lacrimi în ochi: „Când eu aveam 13 ani și fratele meu 15, ai mei au mai înfiat cinci copii cu vârste între unul și șase ani”. Prima oară a vrut să se facă matematician, dar a picat examenul la facultatea din Chișinău, că doar ce se trecuse de la alfabetul chirilic la cel latin și s-a încurcat. Ca să nu piardă timpul, a făcut o școală profesională de unde a ieșit „lăcătușasambleur de radio-electronice”. Numai că gazda unde locuia, fostă bucătăreasă pe vase de crozieră, și bărbatăsău, și el marinar i-au împuiat capul cu viața pe mare. Așa că și-a luat trista în băț și a plecat la Constanța la Academia Navală, să se facă marinar. Râde: „Primul meu șoc a fost când am văzut macarale pe vapoare. Io credeam că sunt toate pasagere...”.

Două parâme cât brațul unui bărbat s-au rupt ca niște ațe

Odată ajuns în zonă, GSP King a început o manevră solicitantă și riscantă. „Ne-am poziționat cu pupa în prova lor la o distanță de doar 15 metri. Cargoul avea tangaj puternic! Prova îi ieșea foarte mult din apă și riscam să ne avariem elicele și cârmele de la lanțul de ancoră. Luasem două parâme după ce lansasem o «saulă mesager», fix pe «castelul» lor. N-a durat mult că parâmele au pocnit, ca niște petarde, aproape imediat. Într-un fel, a fost mai bine că echipajul de pe Basel era gata să taie, cu sudura oxi-acetilenică, lanțul de ancoră! Bine că n-au apucat”, oftează Eduard Troian.

În momentul acela de cumpănă și de frustrare mintea comandantului născut vizavi de Transnistria lucra cu viteza luminii: „Mă gândeam că pierdem 15 vieți, poluăm litoralul și «îmbogățim» coasta cu încă o epavă! Putea ori să se răstoarne, ori să eșueze, ori să se scufunde... Mi-am adus aminte de naufragiile din ’95. Atunci eram student și m-au marcat”.

O idee genială: „Chain Gripper”

Alt noroc al marinarilor de pe Basel Express a fost că Eduard Troian învățase, cu câțiva ani înainte, mai multe proceduri e manipulare și recuperare a anumitor dispozitive folosite în idustria petrolieră de pe mare. Proceduri mai rar cunoscute de alți ofițeri maritimi. „Mi-am adus aminte că pe GSP Queen, nava soră a lui King, aflată la cheu, era un astfel de echipament numit «Chain Gripper». Simplis este o sculă, ca un fel de ancoră, cu care se agață lanțuri de ancorare de pe fundul mării... Miam făcut un scenariu și după ce am căpătat, aproape imediat acceptul conduceri GSP și al autorităților, m-am întors în port. Am luat agregatul din mers, fără să acostez!”, povestește marinarul despre debutul ideii geniale care i-a salvat pe arabii de pe Basel Express.

Conform Jurnalului de Bord, când plecase de lângă nava aflată în derivă, la Sud de Eforie, era ora 20.54. Când s-a întors, la ora 12 noaptea a găsit-o la travers de Tuzla. Vântul se întețiese la 56 de noduri, iar marea era ca un cazan.

La 90 de minute de un sinistru

A existat și un moment extrem de critic pentru echipajul de pe GSP King. Din criză de timp, dispozitivul „Chain Gripper” trebuia setat din mers, în plină furtună, pe covertă. „Un val uriaș a măturat puntea la o înălțime de un stat de om. Aveam cinci oameni acolo, din care doi ofițeri. M-am speriat că s-au lovit dur de ambii parapeți de siguranță. Din fericire nimeni n-a pățit nimic, cu excepția unui duș cu apă de zero grade Celsius”, își șterge fruntea de transpirație temerarul comandant.

Ajunși lângă nava în derivă, abia după 45 de minute au reușit să arunce „grebla” peste bord. Scopul era să prindă lanțul ancorei cât mai de sus: „După șase încercări am izbutit să realizm o remorcă fiabilă!”. GSP King a băgat cargoul Basel Express în port, după opt ore, timp în care a remorcat nava aflată în blackout, fără propulsie și guvernare, cu o viteză de 1-1,5 noduri, pe o mare în care nici măcar navele militare n-au cutezat să iasă în larg. Comandantul Troian conchide: „Încă 90 de minute și îi pierdeam!”.

22 de ore

Pe aceea mare rea, în manual scrie că șansele de supraviețuire ale unui om aflat în apă sunt practic nule. Un exemplu, din fix acea noapte, întărește regula: „Exact când plecam noi, cu «gripperul », s-a raportat că un om a căzut în apă, de pe o barjă, într-o dană vecină. Șalupa de salvare venită după cinci minute n-a reușit să găsească nici măcar colacul de salvare aruncat după el... Darămite omul! Și erau în port, la adăpost...”, se înduioșează, din nou, strașnicul marinar...

GSP King a remorcat cargoul, folosindu-se de lanțul ancorei vaporului aflat în pericol, recuperat de pe fundul Mării Negre, până în mijlocul portului. Mai mult, după ce marinarii arabi au tăiat lanțul, tot marinarii de pe King i-au scos, ca bonus, și ancora care avea un braț rupt. Basel Express a fost dus în terminalul de pasageri al Portului Constanța, loc în care se află și acum. Comandantul Eduard Troian e modest: „Am terminat pe 30 decembrie, la ora 13.40, după 22 de ore în care n-a dormit nimeni”. După alte 20 de ore, nava, cu același echipaj și căpitan, a plecat într-un nou voiaj.

Mândru că e român din Republica Moldova

Eduard Troian a devenit comandant din 2011, la vârsta de 35 de ani, după ce a fost promovat la comandă de nemții de la Hansa Shipping, una din cele mai mari companii din lume. A mai navigat și la alte companii de renume, ca CMA-CGM și Maersk și de un an este unul din comandanții de bază ai GSP (Grup Servivii Petroliere). Născut în Republica Moldova a devenit cetățean român în 1997. „Eram student și îmi trebuia cetățenia pentru Carnetul de Marinar. A durat vreo șapte luni... Eu consider că mi-am luat cetățenia înapoi, nu că mi-ar fi dat-o cineva!”, e mândru comandanul român.