Statisticile arată că asiaticii continuă să condamne la moarte cei mai mulţi oameni. China este statul în care cam 5.000 de persoane sunt executate anual.
Uciderea lui Troy Davis, americanul acuzat că a împuşcat mortal un poliţist în 1989, readuce în dezbatere problema pedepsei capitale, pentru care americanii s-au împărţit în ultimele zile în două tabere. Sondajele efectuate în Statele Unite ale Americii arată că oamenii au mai renunţat la susţinerea crimelor legale. În 1989, 79% dintre americani erau de acord cu pedeapsa capitală. În 2006, procentul celor care susţineau procedura a scăzut la 66%.
Ultimul raport al organizaţiei Amnesty International a arătat că, anul trecut, pe glob, au fost condamnaţi la moarte 527 de oameni. Din statisticile lor lipseşte însă China, care, potrivit specialiştilor de la Amnesty International, aplică pedeapsa capitală cam de 5.000 de ori într-un singur an. Cifra nu este însă oficială, asta pentru că statul chinez a decis să nu ofere date statistice despre asta. În timp ce mii de organizaţii care apără drepturile omului condamnă practica asiaticilor de a pedepsi cu moartea oameni care comit infracţiuni mai puţin grave, cum ar fi luarea de mită, tot mai mult în atenţia lor intră şi Iranul, stat în care sancţiunea capitală se dă şi atunci când umbli beat pe stradă. Adulterul, traficul de droguri sau violul au fost infracţiuni pentru care iranienii şi-au primit fără drept de apel condamnarea la moarte.
Implicarea copiilor
Pe lângă înmulţirea deciziilor de acest fel în Iran, o imagine care a circulat la începutul anului în mediul online a scandalizat întreaga lume. Execuţia prin împuşcare a lui Mehdi Faraji, un iranian care a ucis cinci femei în perioada mai 2009 - martie 2010, a fost făcută de un puşti, chemat special să apese trăgaciul, asta după ce, la începutul anului, un alt minor a primit sentinţa cu moartea. Din cele 527 de cazuri înregistrate la nivel mondial anul trecut, aproape jumătate dintre ele, 252, au fost în Iran.
Suflu luat cu bromură de pancuroniu
Numărul este în scădere faţă de anii precedenţi, mai notează specialiştii de la Amnesty International, arătând în raport că, în 2009, au fost 714 condamnări la moarte în toată lumea. În topul statelor care ucid în mod legal oameni mai este şi Coreea de Nord, cu un număr de 60 de execuţii în 2010. Urmează în clasament Yemen, cu 53 de crime, şi Arabia Saudită, cu 27.
În Statele Unite ale Americii, 110 pedepse capitale au fost date, iar 46 de oameni au fost omorâţi.
După zeci de ani în care s-a folosit executarea cu scaunul electric, în SUA se foloseşte acum injecţia letală. Pe masa de execuţie, unui condamnat i se injectează pentotal de sodiu, o substanţă barbiturică ce induce somnul. Fluxul de oxigen către plămâni este stopat prin injectarea bromurii de pancuroniu, în timp ce bătăile inimii sunt oprite prin introducerea în venă a clorinei de potasiu.
Moartea costă 3 milioane de dolari
O asociaţie americană pentru apărarea calităţii vieţii, din Maryland, a studiat vreme de câţiva ani dosarele a câtorva sute de condamnaţi la moarte, pentru a sublinia faptul că, pe lângă încălcarea unor drepturi, execuţiile din închisori sunt mult mai costisitoare decât dacă un condamnat ar primi o pedeapsă cu puşcăria pe viaţă. Concluziile lor au arătat faptul că detenţia pe viaţă a unui american ajunge la suma de 1,1 milioane de dolari, în timp ce execuţia costă cam 3 milioane. Asta pentru că pedeapsa capitală implică o anchetă foarte lungă şi foarte scumpă care continuă mulţi ani după ce inculpatul, a fost ucis, la cererea familiei sau organizaţiilor pentru drepturile omului.
Toate cercetările făcute în cazul lui Troy Devis pot fi puse la îndoială, având ca exemplu un alt american care a fost ucis legal din vina justiţiei. Todd Willingham, condamnat în 1992 la moarte după ce instanţa a decis că este vinovat de decesul într-un incediu al celor trei fiice ale sale, a adus în atenţia justiţiei din SUA faptul că anchetele în cazul sentinţelor de acest gen au erori grave.
Cercetările făcute de nişte experţi locali au stat la baza hotărârii date de juraţi, care au susţinut că bărbatul a pus intenţionat focul, ca să-şi ucidă copiii. După 12 ani de detenţie, timp în care şi-a susţinut nevinovăţia, Todd a fost executat.
Mai târziu, mai mulţi experţi în incendii care au analizat dosarul au decretat faptul că focul a fost accidental. Toţi au scris într-un raport că expertiza din vremea aceea "nu se bazează pe nimic altceva decât pe o serie de supoziţii personale, care nu au nicio legătură cu o investigarea ştiinţifică a scenelor de incendiu". "Troy Davis, nu te vom uita niciodată. Acum ne vom arăta respectul faţă de tine cu o oră de linişte. Eşti un adevărat martir! " SUSŢINĂTORII LUI TROY DAVIS DEZNODĂMÂNT
Povestea lui Troy Davis, terminată ieri cu o injecţie letală, se întinde între martori care se răzgândesc şi repetate "plimbări" spre "camera morţii"
Crima care l-a transformat pe americanul de culoare Troy Davis într-un simbol al abolirii pedepsei cu moartea nu poate fi catalogată drept una ieşită din tiparele celor înregistrate frecvent în Statele Unite. Se întâmpla pe 19 august 1989. În faţa unui restaurant "Burger King" din Savannah, Georgia, un bărbat îl împuşca pe Mark Allen MacPhail, un fost poliţist devenit paznic de noapte. MacPhail intervenise pentru a ajuta un bărbat fără adăpost, care era bătut de agresor în parcare.
Uciderea fostului poliţist se petrecea fără suspansul unei urmăriri hollywoodiene cu maşini de poliţie, fără trupe SWAT care să încercuiască "perimetrul". Şi nimeni nu ştia că urma să stârnească o dezbatere privind justiţia prin pedeapsa capitală, întinsă pe următoarele două decenii.
O mărturie
Pe 24 august 1989, după cinci zile de căutări furioase, Troy Davis era arestat de poliţişti şi indicat drept autorul crimei de la "Burger King". Arestarea sa era bazată doar pe declaraţia unui singur martor, Sylvester "Redd" Coles. Coles susţinea că, pe 19 august, petrecuse la o sală de biliard cu Davis, că acesta avea o armă la el cu care încercase să mai împuşte pe cineva în acea seară. Martorul a spus că, ajunşi la "Burger King", Davis s-a certat cu cerşetorul din parcare de la bere şi că, în momentul în care paznicul a vrut să-l oprească, a tras de două ori în el.
Comunitatea sudistă din Savannah privea astfel cu ură la detaliile prezentate public, din care reieşea, scurt, cum un bărbat de culoare ucisese cu sânge rece un om al legii. La înmormântarea lui MacPhail, o mulţime şocată de crimă s-a adunat pentru a aprinde lumânări. Procesul
Procesul lui Troy Davis începea în 1991, iar prin ziarele locale apăreau deja serii întregi de declaraţii senzaţionale despre atac. "L-am văzut pe Davis cum l-a împuşcat şi apoi a zâmbit", spunea unul dintre martorii care susţineau că au fost în acea noapte la "Burger King".
În zilele procesului, astfel de martori au apărut de peste tot. O parte susţinea că l-au văzut pe Davis apăsând trăgaciul, alta că le-ar fi mărturisit el însuşi crima.
Troy Davis a pledat "nevinovat", spunând că, la locul crimei, Sylvester "Redd" Coles l-a lovit de fapt pe omul fără adăpost şi adăuga că a plecat de acolo înainte de uciderea poliţistu lui care a intervenit. În ciuda lipsei armei cu care se săvârşise crima şi a oricăror dovezi fizice, juriul l-a declarat vinovat. În doar şase zile de la începerea procesului, juraţii recomandau pedeapsa cu moartea. "Daţi-mi o şansă! Am fost declarat vinovat pentru fapte pe care nu le-am făcut", a spus Davis înainte de a fi ridicat de gardieni.
Martori care se răzgândesc
Personalitatea lui Davis a fost împărţită de presa din Georgia anilor '90 între descrieri întunecate ( "era al naibii de dur" sau "puteam să văd că mintea îi zbura mereu în altă parte") şi aprecieri simpatice ("un băiat dintr-o bucată, care se purta ca un frate mai mare cu toţi copiii din cartier"). Era creionat ca un om care nu putuse să-şi păstreze nicio slujbă prea mult timp şi care, din patriotism, se înrolase în trupele de puşcaşi marini. Între timp, în celula sa, Davis aştepta să se schimbe ceva legat de condamnarea sa la moarte.
Ani de zile şi-a susţinut cu tărie nevinovăţia, devenind "capul de afiş" al organizaţiilor care se opun pedepsei cu moartea. Apoi a apărut speranţa. Cursul cazului său a luat o nouă turnură în septembrie 2003. Cotidianul "Atlanta Journal Constitution" (cel mai mare din Atlanta, capitala statului Georgia) a început să publice o serie de dezvăluiri din care reieşea că se răzgândiseră mare parte dinte martorii, care au susţinut că l-au văzut pe Davis împuşcându-l pe MacPhail. Unii chiar spuneau că au depus mărturie împotriva lui Davis, la presiunea poliţiei. Alţii au ieşit public, indicându-l pe Coles ca autor al crimei.
Final prelungit
După noile date scoase la lumină, autorităţile au început să ezite în privinţa pedepsei americanului. Situaţii suprarealiste privind viaţa condamnatului au început să prindă contur. În iulie 2007, prima dată fixată pentru execuţia lui Troy Davis era amânată doar cu 24 de ore înainte să fie pusă în practică. Un an mai târziu, execuţia sa este din nou amânată, cu doar două ore înainte ca Troy să păşească pe "culoarul morţii".
Apelurile făcute de apărătorii lui au fost respinse repetat în anii ce au urmat. Pe 7 septembrie anul acesta, se fixa data finală a execuţiei. Nu a contat nici petiţia semnată de peste 600.000 de simpatizanţi ai lui Davis, nici faptul că fostul preşedinte american Jimmy Carter s-a alăturat grupului numeros de personalităţi care îl susţineau pe acesta - "Când există semne de îndoială legate de dovezile privind vinovăţia cuiva, cu siguranţă că persoana nu trebuie executată", a spus fostul şef de stat american.
Ieri, la ora 6.08 ora României, Troy Davis era executat, prin injecţie letală. A spus, pentru ultima oară: "Nu a fost greşeala mea, nu aveam arma. Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi cei care vă pregătiţi să îmi luaţi viaţa". <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/<wbr>embed/5SH4IpmJl6M" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/<wbr>embed/ajDmdDl-FhM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/<wbr>embed/9mcraX7yq_0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/<wbr>embed/BJxudiudK4c" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> 20 de ani a durat lupta pe care Troy Davis a dus-o, din închisoare, pentru a scăpa de pedeapsa capitală.
REACŢIE
The New York Times: "Este scandalos"
Execuţia lui Troy Davis a stârnit un val de indignare în rândul presei americane. Într-un editorial publicat cu o zi înainte de moartea acestuia, "The New York Times" condamnă felul în care s-a făcut dreptate şi reia argumentele care ar fi trebuit să ducă la reevaluarea cazului.
"Refuzul statului Georgia de a-i acorda clemenţă este scandalos în lumina noilor detalii apărute după condamnarea sa: dovezi privind abuzuri ale poliţiei, schimbarea mărturiilor unui număr mare de martori oculari sau noi declaraţii care arată că altcineva a susţinut că a săvârşit crima", susţin jurnaliştii americani. Aceştia adaugă că, deşi cazul a atras atenţia întregii lumi, "este, în esenţă, la fel ca alte cazuri de condamnare la moarte".
"Pe întreg teritoriul ţării, procedura legală privind pedeapsa capitală s-a arătat ca fiind discriminatorie, nedreaptă şi imposibil să rămână neschimbată. (...) Caz peste caz se adună în favoarea abolirii pedepsei cu moartea", scrie "New York Times". Ziariştii fac în acelaşi text o listă a ceea ce ei numesc încălcări de procedură. CONDAMNAT ÎN SUA
Un român a ales cum să moară
Uciderea unui veteran de război în vârstă de 91 de ani i-a adus românului Gabby Tennis, în 2003, condamnarea la moarte. Procesul lui a început doi ani mai târziu, Tennis recunoscându-şi din start vina, ba chiar a ales şi metoda prin care să fie executat - prin injecţie letală, o altă opţiune pe care o mai avea fiind scaunul electric.
Ca să susţină condamnarea la moarte, dosarul românului a fost înţesat de fotografii ale victimei, pe care Tennis a ucis-o în bătaie. În raportul de acuzare, anchetatorii au descris cum ucigaşul a călcat în picioare capul bătrânului, care avea un handicap locomotor.
Procesul a avut câteva vicii de procedură din cauza cărora Gabby era cât pe ce să scape de condamnarea la moarte. Acuzările au fost reluate şi românul a rămas la închisoare, fiind încarcerat în Florida.
Dacă ar fi comis crima în România, Gabby ar fi primit, cel mai probabil, 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Pedeapsa cu moartea a fost abolită la noi în 1990, ultimii condamnaţi la moarte fiind soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu, ucişi prin împuşcare pe 25 decembrie 1989.
Spioni eliminaţi cu scaunul electric
În istoria execuţiilor cu cântec din SUA, cea a soldatului Eddie Slovick a stârnit multe discuţii. Înrolat pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a fost trimis în Franţa, unde a dezertat. În 1945, Slovick sfârşea în faţa unui pluton de execuţie. În timpul războiului, alte câteva zeci de condamnări la moarte au fost date soldaţilor care au dezertat, însă niciuna n-a fost pusă în practică. <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/lENC5BgENoY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Şi decesul soţilor Julius şi Ethel Rosenberg, doi comunişti americani, a fost mult timp mediatizat, fiind prima şi singura execuţie a unor civili acuzaţi de spionaj. În 1953, ei au fost omorâţi pe scaunul electric, pentru că au furnizat informaţii Uniunii Sovietice despre crearea bombei nucleare de către SUA. <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/B33oE73tPUo" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>