O simplă plimbare cu cățeii în jurul blocului mi-a prilejuit să observ că, cel puțin în zona din cartierul în care locuiesc, oamenii evită să iasă din case. Ca o carantină autoimpusă. Mașinile cel mai des întâlnite aparțin firmelor care transportă comenzi la domiciliu pentru cei aflați în izolare sau autoizolare.

Totuși, și duminică, și luni, câțiva părinți s-au încumetat să își scoată copiii din case. Unii pe alei, alții în părculețele aproape pustii din spatele blocurilor. „Parcul IOR este închis. Copilul nu are răbdare. O iau prin spatele blocurilor să găsesc un loc de joacă”, ne-a mărturisit o mămică.

Doi părinți, la rândul lor, își supravegheau băiețelul, scos la joacă cu mască de protecție. Un tătic, își ținea pruncul nou-născut în brațe, pe aleea din fața blocului.

În această atmosferă, ieri, au început să răsune, de la un balcon, sunetele unei melodii lăutărești. Proprietarul își așezase, mândru, coatele pe pervaz, îmbrăcat în maiou, bucurându-se de razele soarelui.

Era în jurul orei 18.00 atunci când, pe trotuarul din fața blocului, am întâlnit un pescar. Cu undița și cu un rucsac în spate, tocmai se întorcea de la Dobroiești unde, spunea el, a stat pe baltă de la 8.00 dimineața și a prins șapte carași. „De ce ați ieșit din casă?”, l-am întrebat. „Păi nu pot să stau mult în casă. Mă plictisesc”, ne-a răspuns omul. Am aflat că are 63 de ani și nu avea la el adeverința care să îi permită să circule în timpul stării de urgență, așa cum a fost stabilit prin Ordonanță Militară.

„Nu am adeverință. O să mă duc să o iau de la xerox”, ne-a spus pescarul.

Și, susține el, nici nu l-a întrebat nimeni de ea. Nici polițiști, nici jandarmi, nici polițiști locali…

„Pe baltă mai erau pescari?”, l-am mai întrebat. „Erau, zice el. Dar nu i-a verificat nimeni”.

„Cu ce ați ajuns acolo?”, am insistat. „Cu mașina”, a venit răspunsul scurt. Adică cu autobuzul, a explicat omul.

„Și cum vă protejați de Coronavirus?”, l-am mai întrebat.

„În felul meu. Cu o țuiculiță, cu un vinișor…”, a spus, franc, pescarul.

Pe același trotuar, venea, trăgând după el un cărucior, un bărbat cu barbă ce părea de vreo 60 de ani. În realitate, după cum mi-a spus, avea doar 49 de ani. Aurel Maftei, fost militar, spunea că este. „Am fost sergent angajat pe bază de contract, la Otopeni”, a spus omul.

L-am întrebat, și pe el, dacă nu se teme pentru viața lui ieșind din casă….

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE