EXCLUSIV. Trimis la rejudecare, dosarul “Zahărul” dezgroapă scheleții protocoalelor SRI-Justiție

Sursă foto: EVZ

În urmă cu 10 ani vuia presa despre un dosar instrumentat de DIICOT. Zeci de oameni, spre sute și tot cam atâtea firme, erau anchetați de celebra procuroare Codruța Trandafir pentru evaziune fiscală în dosarul cunoscut publicului sub numele de “Dosarul Zahărul”.

Dosarul a fost instrumentat la foc automat și trimis în judecată în mai puțin de un an. În jur de 50 de persoane au fost arestate preventiv. Unii dintre ei au stat în arest preventiv chiar și 9 luni.

În timpul cercetării penale, patronii fabricii de zahăr cu capital românesc, Lemarco SA, au fost scoși din arest, îmbrăcați la 4 ace și duși să se întâlnească cu reprezentanții companiei concurente, multinaționala Agrana. Cu acea ocazie, compania românească a “cedat de bunăvoie” cota de rafinare de zahăr care îi revenea, în favoarea companiei austriece. Tot în timpul arestului preventiv, s-a stabilit și vânzare fabricii de la Urziceni către multinaționala Agrana.

În dosar au fost băgați, la acel moment, de-a valma, producători de zahăr, distribuitori, transportatori, firme de instalații sanitare, de construcții, senatori, rudele lor, clanuri interlope și reprezentanți ai autorităților statului din ANAF și Vamă. Un întreg ghiveci, rezolvat de procurorii DIICOT în 9 luni de zile și trimis spre judecare la Tribunalul București.

Serviciul militar obligatoriu. România trebuie să-și întărească sistemul de apărare

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani

Condamnări de sute de ani, procurorul felicitat pentru rechizitoriu

Procesul a durat 7 ani. Audieri, expertize, contestații, recunoașteri și, la final, condamnări. S-au dat pedepse uriașe însumând peste 400 de ani de închisoare. Senatorul UDMR, Cezar Măgureanu, a primit 2 ani cu suspendare și muncă în folosul comunității. Ginerele lui a luat 16 ani cu executare. Octavian Grecu, zis Butoane, a primit 11 ani, iar patronii fabricii de zahăr câte 14 ani. Și tot așa.

Fabrica de zahăr de la Urziceni s-a închis, pentru că austriecii „s-au răzgândit” și nu au mai cumpărat-o. Au avut nevoie doar de cotele de rafinare. În jur de 500 de oameni au rămas șomeri.

Și la vremea aia a vuit presa. Articole peste articole despre condamnări și despre succesul procurorilor DIICOT. Procuroarea Codruța Trandafir, șefă de direcție la vremea aceea, chiar a fost menționată în bilanțul de 10 ani ai instituției. Merite deosebite pentru rechizitoriul din dosarul “Zahărul”. Ceva mai târziu a ajuns să fie sancționată de CSM și chiar retrogradată, din alte motive decât acest dosar.

Acuzații grave la adresa expertului Drulă și a judecătorului de fond

Inculpații au declarat apel, la Curtea de Apel București. Între timp, judecătoarea care s-a ocupat de acest dosar a ajuns la Curtea de Apel București, dar înainte de a pronunța sentințele. Sentințele au fost pronunțate de un alt judecător, care a luat dosarul aproape de finalul cercetării judecătorești.

Inculpații au cerut reluarea judecării, pentru ca noul judecător să înțeleagă ce era în dosar, mai ales că se ceruseră niște excluderi. Cum ar fi o expertiză făcută de un expert, Drulă, al cărui fiu și asociat în firmă, era reținut de DIICOT în alt dosar. În schimbul unei expertize favorabile DIICOT, o spun avocații inculpaților, fiul expertului Drulă a fost eliberat și cercetat în libertate. Era motiv de recuzare, susțin avocații. Însă noul judecător din dosar nu a ținut cont de nicio cererea de probatoriu în favoarea inculpaților și a dat sentințele amintite mai devreme.

Curtea de Apel a anulat sentințele și a trimis dosarul la rejudecare

A urmat apelul de la Curtea de Apel și dosarul a ajuns la completul condus de judecătoarea care fusese judecător în procesul pe fond de la tribunal și care promovase. Condamnații au recuzat-o, dar solicitarea le-a fost respinsă. Doar că decizia instanței a surprins pe toată lumea.

Lucrurile se mai schimbaseră în justiție, protocoalele cu SRI fuseseră amendate și declarate neconstituționale. Și oamenii puși să facă dreptate își mai schimbaseră viziunea, mai ales după ce în spațiul public au fost prezentate zeci și zeci de cazuri de abuzuri făcute de instanțe în baza protocoalelor.

Indiferent de motive, decizia instanței de apel a fost retrimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul București. Și anularea sentințelor, desigur.

Presa nu a mai vuit. Cu o excepție sau două, momentul a trecut neobservat în mass media. Dar, cu presă sau fără, judecata a reînceput anul trecut, la sfârșitul lunii iunie.

La Tribunalul București, dosarul se va judeca din săptămână în săptămâna

Fiind vorba despre un număr atât de mare de inculpați, persoane fizice și juridice, a fost nevoie de 10 termene pentru a se putea intra în judecarea propriu-zisă. Fiecărui inculpat i-a fost atribuit și un avocat din oficiu, tocmai pentru a nu se mai invoca amânarea pe lipsă de apărare. S-a trecut și printr-o procedură de abținere a judecătorului, respinsă. Așa că în Săptămâna Mare, chiar înainte de vacanța de Paște, a avut loc prima ședință dintr-un maraton de ședințe anunțate în avans de instanță. Vor fi ședințe de judecată din săptămână în săptămână, până la vacanța judecătorească, pentru a se câștiga timp, în condițiile în care unele dintre presupusele fapte ar putea să se prescrie curând.

Ca să nu existe amânări, inculpații au primit și avocați din oficiu

Ședința pentru dosarul 1701/3/2014 a fost programată în Sala de festivități de la etajul 4 al Tribunalului București. Este singurul loc unde pot încăpea atâtea persoane. Ora de începere a fost 11.30. Cu zece minute mai devreme a apărut și procuroarea de caz, din partea DIICOT. O știam deja de la ședințe, de la Înalta Curte. Mică, blondă, cu părul strâns la spate. În jeanși, cămașă albă cu floricele și adidași. Aceiași adidași vișinii pe care i-a purtat și la ÎCCJ. Foarte plictisită, a stat cu mâinile în buzunare, în așteptarea instanței. Instanța a intrat la ora fixată și a declarat ședința deschisă.

Doar apelul nominal a durat 30 de minute. Mulți oameni și firme, acustica sălii proastă. Unii nu auzeau că sunt strigați, alții uitau să răspundă. Am remarcat că toți inculpații aveau și avocați din oficiu. La fiecare apel al inculpaților se auzea “reprezentat prin avocat ales!”,. “Și din oficiu!”, se striga din colțul opus al încăperii.

Munca grea a fost pe grefier, un tinerel slăbuț, cu bărbuță. Mi-a părut speriat din cauza volumului de muncă. Spre deosebire de alte instanțe, el nu lucra pe computer, ci a scris de mână toată ședința. Probabil stăpânea vechea tehnică de stenografiere a grefierilor, chiar dacă era foarte tânăr. În timp ce grefierul a scris de mână, cu pixul, judecătorul a avut în față două computere.

Instanța a suspendat ședința ca să-i sune pe avocații care lipseau

Prima parte a ședinței nu părea să se termine tocmai bine. După apelul nominal, instanța a constatat că sunt câteva persoane, inculpați, care nu au apărător.

Judecătorul, un tânăr cu ochelari, tuns periuță și cu barbă de câteva zile atent îngrijită, a cerut explicații. Lipseau inclusiv avocați din oficiu. Pentru un avocat ales, care a solicitat un nou termen printr-un coleg, pe motiv că e în vacanță, cererea a fost respinsă. “Știa de o lună de acest termen. Este aici avocatul din oficiu, deci nu dăm amânare”, a fost foarte ferm judecătorul.

Un alt inculpat, o doamnă, a anunțat că a rămas fără avocat. “Și-a dat demisia, nu mă mai reprezintă”, a declarat femeia. Sala a izbucnit în râs. “Nu râdeți, m-a reprezentat 10 ani în mizeria asta de proces. Nu e de râs. S-a săturat, s-a retras”, a continuat femeia. “A luat concursul de judecător, d-aia s-a retras”, a venit o replică din sală.

Președintele instanței a pus capăt gâlceavei. “Suspendăm ședința. Se va lua legătura cu avocații care lipsesc sau să fie numiți alții din oficiu”, a decis acesta înainte de a părăsi sala.

“I-aș da 40 de bricege dacă ar fi în fața mea!”

A urmat forfota de rigoare. În jur de o sută de oameni, avocați și inculpați, au început să roiască prin sală și pe hol. Procuroarea DIICOT, cu mâinile în buzunare, a stat de vorbă cu avocații care ocupaseră primul rând. Au discutat amical, chiar prietenește, cel puțin așa se putea observa. Pe hol, Grecu zis Butoane se tolănise pe o canapea, alături de avocatul său. Fiul lui Butoane, inculpat și el, a stat în picioare. Tatuat și mimând mușchi, Butoane junior explica agitat. “I-aș da 40 de bricege în el dacă ar fi în fața mea!”, gesticula el. Am înțeles că se referea la Putin și era în legătură cu războiul din Ucraina.

A trecut pe acolo și avocata Alice Drăghici. A întrebat un alt avocat, “Ce se întâmplă la acest termen?”, după care a mai discutat un pic și a plecat. Probabil se grăbea le vreo emisiune tv.

Nici avocații din oficiu nu au stat degeaba. Și-au făcut grup pe o aplicație de telefonie mobilă. Inițiativa a avut-o un tânăr avocat, Ionuț Maican. Cred că el îi reprezenta din oficiu pe cei mai mulți dintre inculpați.  Alți avocați vorbeau la telefon. “Sunt disperați ăștia aici, au dat termene în avans, din săptămână în săptămână”, se confesa unul dintre ei.

Doi pași mai încolo, un avocat și clientul lui stăteau de taclale. „Dacă păstrează condamnarea cu suspendare, e cea mai mare bucurie”, zicea inculpatul. „Cea mai mare bucurie e să îți obțin achitarea”, i-a replicat avocatul. „Păi dacă mă achită, tai un vițel d-ăla mare și trimit să îmi aducă 4 sticle de whisky d-ăla adevărat și petrecem 3 zile!”, i-a răspuns inculpatul.

Cam după vreo jumătate de oră de așteptare, grefierul i-a chemat pe toți în sală. A revenit și judecătorul și s-a reluat ședința. La reluarea ședinței au mai apărut doi avocați. Erau tot din oficiu. S-a făcut iar apelul nominal, însă doar pentru cei care nu avuseseră apărare. Acum toți apărătorii au răspuns prezent pentru clienții lor, așa că s-a putut merge mai departe cu ședința de judecată.

Avocații au cerut desecretizarea notei SRI și a implicării serviciului secret în dosar

Avocații au luat, pe rând, cuvântul. Toți au invocat viciile din prima cercetare judecătorească de fond. S-a solicitat desecretizarea notei SRI, de la care a pornit autosesizarea procuroarei Codruța Trandafir și dosarul penal propriu-zis. De asemenea, s-a solicitat ca DIICOT să prezinte probele care au fost furnizate de SRI în acest dosar și implicare serviciului secret.

Procurorul DIICOT s-a opus. „Ce relevanță are implicarea SRI?”, a întrebat ea. Rumoare în sală. Apoi vociferări zgomotoase din care se distingea sintagma  “protocoale neconstituționale”. Disputa dintre avocați și procuror a continuat.

Avocatul Pop Dominic a cerut să se ia în considerare un număr de acte, constituit într-un număr de dosare, în vederea unei noi expertize contabile. “Ați depus aceste documente la dosar la prima judecată”, a intervenit procuroarea. “Da, dar nu ne-au fost luate în considerare. Sperăm ca acum instanța să se aplece asupra acestor probe”, a replicat avocatul inculpaților. Președintele instanței nu a putut să se abțină. “ Ați propus aceste probe și v-au fost refuzate?”, s-a mirat el cu voce tare.

Duelul dintre procuroare și avocat a continuat, însă președintele instanței i-a pus capăt ferm. „Doamna procuror, nu puneți întrebări direct inculpaților sau avocaților! Aici nu suntem la audieri! Vă adresați instanței, da?!”.

Au urmat discuții despre calitatea experților care au făcut expertiza pentru DIICOT. S-a adus în discuție și s-a depus la dosar proba faptului că fiul unui expert din dosar era arestat de DIICOT, în timp ce acesta făcea expertiza și că a fost eliberat după expertiză. A fost contestat și al doilea expert, care între timp și-a pierdut calitatea de expert și nu mai poate susține raportul de expertiză. Apoi a mai urmat o bombă.

DIICOT a depozitat tone de probe din dosar, fără ca apărarea, experții sau instanța să aibă acces la ele

În timpul urmăririi penale de acum 10 ani, au fost ridicate câteva tone de documente contabile și alte înscrisuri. În total vreo câteva camioane de acte. Documentele au fost depuse la Școală de Finanțe Publice. În acest moment nimeni nu știe care este statutul acestor documente. Conform avocaților, experții ar fi trebuit să aibă acces la ele pentru a face expertiza. Însă acest lucru nu s-a făcut. Expertiza, conform celor spuse de avocați, s-a făcut după niște procese verbale de control ale ANAF. Adică expertiza a fost doar o confirmare a ceea ce a constatat ANAF-ul și nu o expertiză propriu-zisă. Avocații au explicat această situație instanței.

Judecătorul cauzei a fost uimit. Nici măcar procurorul de ședință nu a contestat cele invocate de avocați, ba chiar a susținut propunerea de probe. Conform celor prezentate de apărare, tonele de documente contabile confiscate nu au fost consultate de foștii experți fiscali. Nu există nici documente de gestiune a acestei arhive. DIICOT nu a întocmit acte de preluare a lor și nici instanța. Se pare că aceste acte  aparțin nimănui în acest moment, iar vina, în cazul în care ar dispărea, ar aparține în totalitate DIICOT. Instanța și-a luat termen până pe 12 mai ca să înțeleagă și să decidă ce se întâmplă cu arhiva dosarului și dacă se va dispune o nouă expertiză.

Indiferent de decizie, instanța a anunțat încă 5 termene în avans, din săptămână în săptămână, semn că se dorește o soluționare rapidă a speței, din cauza pericolului prescrierii faptelor.