În Giulești a fost întotdeauna o aventură, pentru orice adversar venit să joace contra Rapidului. Publicul fierbinte a depășit de multe ori măsura și a creat o atmosferă de coșmar.
În Giulești, sâmbătă seara, Rapid a obținut cea de-a 3-a victorie a anului, după ce a trecut de Oțelul Galați, scor 2-1. S-a lăsat cu scandal, pentru că, la final, Dorinel Munteanu a criticat comportamentul unora dintre suporteri. Pe care i-a caracterizat ca fiind „mai colorați”. Cel mai selecționat jucător al naționalei României (134 de meciuri) a cedat nervos.
Derapajul lui Dorinel Munteanu, după meciul din Giulești
Afirmațiile care au pus jar pe foc au fost întețite, duminică. „Munti” a continuat și a afirmat că nu a jignit pe nimeni și nu poate fi vorba despre ceva rasist. Om trecut prin ciur și dârmon, și ca fotbalist și ca antrenor, Dorinel a cedat nervos. Giuleștiul i-a pus capac.
Un stadion unde viața este grea. Și nu numai pentru adversari, ci și pentru fotbaliștii Rapidului, atunci când lucrurile nu merg bine. Indiferent că e vorba despre noua arenă sau de vechiul stadion. „Potcoava”, care a fost închisă la începutul anilor '90 cu peluza ce-i purta numele lui Nicolae Văcăroiu. Fostul premier, fan declarat al Rapidului, a contribuit din funcția de șef al Executivului, la construirea acelei părți a vechiului stadion.
Nu de puține ori au fost fotbaliști rapidiști care au povestit că le era mai ușor să joace în deplasare, decât pe propriul teren. Presiunea și iubirea suporterilor au copleșit de multe ori. I-au strivit emoțional pe fotbaliști. E cazul retrogradării din 1977, parafată chiar în Giulești. Atunci când fotbaliștii s-au trezit cu fanii pe teren. Scăparea a fost „potcoava”. Peluza din stânga tribunei oficiale, care atunci nu exista. Fotbaliștii au fugit direct pe calea ferată, pentru a scăpa de „felicitările” corporale ale fanilor.
Și în momente festive au fost probleme. Ion Ionescu, o legendă a giuleștenilor, povestea într-un interviu pentru evz, un episod memorabil. În 1967, după meciul de la Ploiești, care a adus primul titlu din istoria Rapidului, jucătorii au rămas fără portofele. Unii suporteri intraseră la vestiare, pentru a sărbători.
Meciul întrerupt de o brichetă
În 2001, Rapid a jucat contra celor de la PSG, pe teren propriu, în Cupa UEFA. A fost un meci de pomină, un retur, după 0-0 pe „Parc des Princes”. Francezii erau pregătiți de celebrul Luis Fernandez. Care a fost „tocat” în permanență de suporterii de la tribuna 1 și 0. Unii dintre ei au venit înarmați cu pungi de urină, pe care le-au aruncat în tehnician. Totul s-a terminat când nocturna de pe Giulești a cedat, la 1-0 pentru francezi. Iar jocul a fost câștigat de PSG la „masa verde”.
Un alt meci de poveste a fost în toamna anului 2005, între Rapid și Steaua. Jocul a fost întrerupt de mai multe ori, din cauza obiectelor aruncate pe teren. Ultrașii din Ghencea au scandat rasist, iar arbitrul Alexandru Tudor a ținut cu greu meciul în frâu. Un joc la care, în tribune, s-au aflat Traian Băsescu, președinte la acea vreme, dar și legendarul antrenor Bobby Robson.
De poveste, un alt derby Rapid - Steaua. În 2008, „centralul” Alexandru Deaconu a suspendat meciul, după ce a fost lovit de o brichetă. Iar „roș-albaștrii” au câștigat la masa verde. De-a lungul timpului, ținta preferată a fanilor a fost Mihai Stoica, oficialul Stelei. Care, de multe ori a ținut să stea pe banca tehnică, în Giulești.
În 2012, la meciul Rapid - ASA Târgu Mureș, Anton Heleșteanu, fost arbitru, oficial al ardelenilor, a fost bătut de preparatorul fizic al rapidiștilor, după ce fusese trimis în tribune. Diego Longo l-a altoit pe Heleșteanu cu un pumn în ceafă.