EXCLUSIV. Foamea bate la ușile românilor. Ministerul Agriculturii stă bine cu teoria privind securitatea alimentară a țării, practic...

România importă, în plină criză sanitară, peste 70% din alimentele necesare consumului. La raft, prețurile sunt din ce în ce mai mari, cu circa 30% față de toamna trecută.

Asta în condițiile în care România a avut o recoltă bună în acest an și domină vânzările de grâu pe piețe importante. Totuși, viitorul arată rău.

Pardoxal, „azi avem în România mori care nu au acces la materia primă, grâu, pentru că aceasta aproape că în unele zone nu este accesibilă, pentru că ea a fost acaparată de firmele de inputuri și este rezervată strict pentru export.

În momentul în care ai 200 mari mori închise sau semiînchise îți pui problema dacă în acea zonă poți să afluiești atât de multă materie primă încât să le ții deschise, să le ții viabile sau piața să o ții aprovizionată”, spune Ionel Arion, președintele Federației Naționale PRO AGRO.

Cele mai sofisticate zodii. Nu pot fi cucerite cu ușurință

Ceaușescu simțea că i se apropie sfârșitul. Speriat de un meci de fotbal legendar

Criza energetică afectează și ea fermierii români.

Explozia prețurilor la îngrășăminte, de 3-400 de ori într-un an, se va propaga pe lanțul alimentar și în coșul zilnic al consumatorului.

Unele dintre alimentele de bază vor avea prețuri atât de ridicate, prin inflație, prin costuri suplimentare, prin prețul energiei, prin costurile de transport sau prin închiderea unor facilități de producție, încât mulți români nu și le vor mai permite.

Cum s-a ajuns aici?

Unul dintre principalele motive îl spune tot Ionel Arion: „Din 1990 încoace nu am avut niciun fel de strategie alimentară, ţara asta nu a avut nici măcar pe hârtie o strategie alimentară, d-apoi să mai şi implementeze. Ţări din jurul nostru deja au strategii pe ramuri: pe pomicultură, pe legumicultură, pe cultură mare, pe zootehnie ş.a.m.d.”.

Indicatorii teoretici sună bine...

În acest context, am adresat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitarea să ne transmită care sunt politicile aflate în desfășurare sau aflate în curs de implementare pentru asigurarea securității alimentare a României.

Din răspunsul care se întinde pe nu mai puțin de nouă pagini, mai întâi am reținut că guvernanții știu că situația e gravă, că în teorie stăm bine, dar practica ne omoară, dar se ascund în spatele cuvintelor, spunând ce trebuie făcut, adică, vorba lui Ionel Arion, ce n-au făcut din 1990 încoace:

„Chiar dacă indicatorii teoretici de securitate alimentară plasează România într-o situație bună în acest domeniu, întrucât dispune de un potențial agricol generos, situându-se pe locul 5 la nivelul UE (poate asigura necesarul de hrană pentru cca 38,5 milioane de oameni), importurile de produse agroalimentare cu valoare adăugată, corelat cu nivelul relativ scăzut de consum din producția internă, pot reprezenta o provocare în contextul actual, pentru securitatea alimentară a României”, arată MADR în răspunsul trimis Evenimentului zilei.

Ministerul ne asigură că nu stă cu mâinile în sân, ci analizează, abia în pragul anului 2022, realizarea unor lucruri care trebuiau făcute de decenii:

„În vederea realizării unor sisteme moderne de depozitare, MADR analizează procedurile de bune practici utilizate la nivelul statelor membre UE, pentru a fructifica la maximum experiența și cunoștințele acumulate în ceea ce privește logistica depozitelor destinate păstrării produselor agroalimentare.

Importanța creării unor asemenea centre este vitală pentru agricultori, stimulând asocierea acestora și asigurând, totodată, creșterea puterii de negociere în piețe”.

Nici puțină digitalizare n-ar strica țăranului...

MADR - nu e de râs, ci de plâns, are în vedere și digitalizarea, o altă „prioritate” a țăranului român:

„De asemenea, agricultura din România după anul 2022 necesită investiții semnificative în depozitare și unități de procesare, în cercetare și inovare, în noile tehnologii și modele de producție care să permită utilizarea durabilă a resurselor și adoptarea de soluții digitale”.

Tot, cu gândul la țărani, Ministerul Agriculturii, nu cel al Propagandei, ne vinde alte bla-bla-uri:

„Este esențială susţinerea fermelor de familie, acestea reprezentând pilonul de bază al dezvoltării satului românesc, al sectorului agricol, pentru care este necesară o mai bună direcţionare a sprijinului precum şi o alocare suficientă, în vederea susţinerii unui număr cât mai mare de beneficiari.

În loc de soluții, MADR are statistici:

„În România, din totalul de 3.422.030 de exploatații agricole, aproape 2,5 milioane lucrează mai puțin de 2 ha, iar aproximativ 823 000 au sub 50 ha.

Milioanele de gospodării țărănești și ferme mici de semi-subzistență reprezintă piloni importanți pentru securitatea alimentară a României, atât din perspectiva autoconsumului care susține populația rurală în perioade de criză, dar mai ales din cea a potențialului acestora de a se integra în lanțurile de desfacere și a vinde surplusul pe piață, sub formă proaspătă sau către industria de prelucrare.

Din păcate, acestea se confruntă cu dificultăţi economice importante, greu de compensat pe termen scurt, precum:

– slaba dotare cu mijloace tehnice moderne de producție și recoltare;

- lipsa unui sistem de planificare a producției și de adaptare a acestuia în funcție de  cerințele pieței;

- lipsa cunoștințelor de marketing menite să asigure vizibilitate produselor;

- lipsa unor mijloace tehnice de pregătire a produselor pentru a fi distribuite pe piață;

- lipsa resurselor financiare și a capacității de a face salturi calitative în funcționare”.

Problema pieței de desafacere este și ea cunoscută la minister, evident după o evaluare, nu oricum:

„În urma unei evaluări realizate la nivelul sectorului agroalimentar, în contextul efectelor crizei pandemice, a reieșit faptul că agricultura din România se confruntă cu problema pieței de desfacere a produselor alimentare autohtone.

În acest sens, una dintre direcțiile prioritare ale MADR o constituie înființarea unei rețele de depozite pentru colectarea, sortarea și valorificarea cât mai eficientă a produselor agricole, în vederea susținerii dezvoltării lanțurilor scurte de aprovizionare, prin realizarea de investiții publice”.

În loc de concluzie, o altă veste„ bună” de la MADR:

„În România, este în curs de elaborare o strategie pentru tranziţia spre economia circulară  (Strategia este elaborată de către DDD-SGG, în colaborare cu Institutul pentru Economie Circulară din România- IRCEM), care propune trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare, prin introducerea unor elemente ale economiei circulare, creșterea productivității resurselor, reducerea risipei de alimente și a deșeurilor alimentare”.