Primul batalion al Armatei Române care a plecat într-o misiune internațională, după 1990, a trăit ororile și tragediile războiului din fosta Iugoslavie

Atentatele din Franța și răzbunările sângeroase care au loc în multe părți ale lumii au readus în atenția întregii omeniri consecințele nefaste ale conflictelor inter-etnice și de natură religiosă. Unul dintre veteranii români ai războaielor din Balcanii de Vest, Irak și Afganistan, Marius Apostol, care a trăit tragediile din fosta Iugoslavie a relatat, pentru „Evenimentului zilei”, povești cutremurătoare din timpul primei misiuni internaționale a Armatei Române, după 1990.

„Copiii tremurau când vedeau uniformele militare”

Veteranul făcea parte din Batalionul 96 Geniu. Cei 450 de militari români au ajuns în Bosnia Herzegovina, în primăvara anului 1996. Plecaseră cu trenul, din București, de la Gara Progresul. Alături de Apostol se mai aflau sergenții majori Marius Popescu și Sorin Cucui, precum și caporalii Valentin Badea și Sorin Hanaș. Toți știau că vor face cam patru zile până la destinație. În realitate, drumul a durat 14 zile.

FOTO:Momentul emoționant în care familia sârbo-musulmană a fost lăsată să se îmbrățișeze de către Marius Apostol

Românii au primit misiunea de a reface podul peste râul Doboj, aflat la granița dintre Bosnia și Herțegovina - cu majoritate musulmană și Republica Srpska - cu majoritate sârbă. Într-o zi din luna mai, au plecat spre râul Doboj. Se aflau într-un convoi de șase mașini în care transportau un pod mobil, destinat să-l înlocuiască pe cel vechi, distrus de bombardamente. Într- un sat, în fața coloanei a ieșit o femeie care făcea din mâini. Bătrâna avea trunchiuri de copaci la poartă și, cu lacrimi în ochi, îi ruga pe militari să o ajute să le bage în curte. „Era un adevărat risc să lași lemnele la poartă, dispăreau”, ne-a spus Apostol. 12 militari români au ajutat- o pe bătrână. „Când am intrat în casă, într-o cameră, se aflau trei copii. Când ne-a văzut, s-au luat în brațe. Tremurau de frică când au văzut uniformele militare”, a povestit veteranul. De mila lor, militarii le-au și tăiat lemnele.

„Plângea de mi se rupea inima”

În luna iunie, la podul Doboj, militarii români au avut parte de un alt moment marcant al carierei lor. „Într-o zi, a venit la pod o femeie musulmancă, cu doi copii. Era soția unui sârb. Ea locuia cu cele două fete ale lor în Bosnia, iar bărbatul ei, împreună cu băiatul, în Sârbska”, a povestit Apostol.

FOTO:Militarii români, la podul de pe râul Doboj FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

Femeia s-a dus la soldatul olandez și l-a rugat să o lase să își vadă soțul și băiatul, aflați de cealaltă parte a podului, dar a fost refuzată. „I-am zis olandezului că eu îi las. Plângea femeia de mi se rupea sufletul. Le-am zis că pot să stea cinci minute”, ne-a spus Apostol. Sub ochii militarilor, tatăl și-a îmbrățișat soția și fetele. Plângeau în hohote și se sărutau. „I-au dat lacrimile și olandezului. Dar el tot m-a raportat”, și-a amintit Apostol. A doua zi, Apostol a fost criticat în fața batalionului de comandantul contingentului român, colonelul Graur. „Nu mi-a părut rău de ce am făcut”, a spus, simplu, veteranul.

Dorința veteranilor: un centru de recuperare

Plutonierul adj. Marius Apostol (foto dreapta) a fost în șase misiuni internaționale, în perioada 1996-2011: Bosnia-Herțegovina, Irak și Afganistan, unde a fost rănit grav, pe 1 mai 2011.Este cetățean de onoare al orașului Bragadiru și președintele Asociației Militarilor Veterani și a Militarilor cu Dizabilități (AMVVD). Asociația a demarat un proiect ambițios de a construi primul centru de refacere, recuperare și reabilitare pentru militarii veterani. Primarul comunei Singureni, din județul Giurgiu, Marian Pătuleanu, le-a pus, deja, la dispoziție un teren. „Centrul urmeaza a se construi, în mare parte, cu fonduri europene, iar restul prin contribuție voluntară”, a spus Apostol.

FOTO: Plutonierul adj. Marius Apostol (foto dreapta)