Actualitate
Exclusiv. Drama de a nu-ți putea plânge la căpătâi rudele care se duc. Reportaj din cimitire
La Izvorul Nou au avut loc, miercuri, patru înmormântări. La intrare am surprins momentul în care sicriul cu trupul neînsuflețit al unei femei a fost condus de către angajații cimitirului către capelă. Fără rude în urma sa, doar vreo cinci gropari. Unul ducea crucea, iar ceilalți coroane de flori. Pentru cei care nu sunt afectați de Coronavirus se acceptă efectuarea slujbei în capelă, dar în condiții restrânse.
La intrarea în capelă, de altfel, și-au făcut apariția mai puțin de opt persoane, numărul legal acceptat în aceste condiții. Doi bătrâni și alții mai tineri, rude și apropiați ai decedatei. Tăcuți, oamenii au refuzat să vorbească. Necazul era prea mare...
A doua zi, joi, am ajuns la Cimitirul Ghencea Civil. Trei înmormântări au fost și acolo. la 10.00, la 11.00 și la 12.00. Aceeași atmosferă tăcută și un cimitir aproape pustiu. Nu am văzut niciun om care să aprindă lumânări la morminte, așa cum întâlneam, de obicei, în zilele fără restricții.
Un bărbat, cu o colivă într-o mână și o sacoșă în cealaltă a acceptat să vorbească cu mine. Tocmai își condusese pe ultimul drum o rudă, pe un unchi de-al său. „Am fost doar șase persoane la slujbă. Soția răposatului, doi copii, eu, popa și dascălul”, ne-a spus omul.
L-am întrebat cum s-a descurcat, în astfel de condiții de restricție. „Am făcut pachete, colivă și le-am împărțit. Vreo opt pachete. La popă, la dascăl și la oamenii de la cimitir care ne-au ajutat cu înmormântarea”, ne-a răspuns, cu tristețe, bărbatul.
Despre pomană, așa cum se orânduiește la creștinii ortodocși nici nu se pune problema...
Recomandările noastre
