„Volumul a fost gata în urmă cu doi ani. L-am citit împreună, să nu fie scris greșit vreun nume. A început să plângă”, a adăugat scriitorul care a spus că artistul i-a mărturisit:

„Elisei, tu nu mi-ai făcut cel mai mare bine cu cartea asta, ci binele vieții mele! Am fost la mormânt, la mama, și i-am spus... I-am jurat că nu am să mai pun alcool în gură!”.

„M-a impresionat”, a povestit Elisei Virgil.

 

Apoi, a continuat scriitorul, „am trimis materialul scris la un tehnoredactor, în București. La un moment dat, mi-a cerut manuscrisul, motivând că ar dori să se mai uite o dată peste el, că nu are laptop să-l parcurgă electronic. Sincer, mi s-a părut cam dubios... Am mers în București și i l-am înmânat”.

 

Apoi, a intervnit un moment de cotitură în realizarea acestui proiect.

 

Elisei Virgil relatează:

 

„În urmă cu exact un an și două luni, am primit un mesaj execrabil din partea lui, pe WhatsApp. Nu l-am șters. M-a jignit cum nu am fost jignit de nimeni. Și că e cartea lui, că-mi scoate paragrafele mele și o publică singur. I-am dat o replică acidă și l-am atenționat să nu-mi plagieze nici măcar un cuvânt. Atunci mi-am adus aminte de proverbul acela...peiorativ, dar de o înțelepciune desăvârșită: „Facerea de bine e f...e de mamă”! Eh, în secunda următoare, l-am iertat!

 

 

După acest moment, Elisei Virgil își amintește:

 

„Tot anunța pe facebook că o să-și publice o carte. Știam că nu e în stare. Mi-era milă de el. Dumnezeu să-l ierte, dar cred că suferea de o ușoară paranoia. Îmi tot zicea, dar nu numai mie: „Sunt o valoare națională. Sunt o valoare a României. Sunt Costin Mărculescu și punct.”. Îi explicam ce însemnă smerenia, îi spuneam să se roage lui Dumnezeu.”.

 

Un preot s-a oferit să publice cartea...