”M-au chinuit ai mei de mică. De la șase ani am făcut balet clasic și pian. La pian am fost o catastrofă, dar am învățat notele și mi-am format urechea să ascult muzică și să recunosc partituri. Baletul mi-a folosit foarte mult. Au fost 12 ani de balet clasic, după care au mai fost patru, în facultate, și chiar le mulțumesc pentru asta.

Este o poveste chiar foarte ciudată, asta cu teatrul. Mi-am dorit să fac medicină, și ăsta o să fie regretul meu pentru toată viața. Dar a fost să fie teatru pentru că într-o zi la tata, la birou, unde era o petrecere pentru angajați, de Crăciun, unde i-am cunoscut pe Anda Călugăreanu, pe Moțu Pitiș și Mircea Vintilă. Și îmi amintesc un drum pe care l-am făcut spre casă, în mașină cu Moțu Pitiș și Mircea Vintilă, cântând la chitară, și de acolo a început, e mult spus prietenie, pentru că nu aveam cum, eu un copil de 12 ani să fiu prieten cu Moțu Pitiș, dar mă accepta în zona lui.

A fost primul om care m-a dus pe o scenă. Ce personaj a fost, aș spune că a fost un Da Vinci al vremurilor noastre. Un personaj incredibil. Un om de o curățenie, de o rigoare și o justiție, incredibilă”, a povestit Andra Gavril.

De la medicină spre actorie a fost doar un pas, o mică ”sucire” a copilăriei, care a fost un vis devenit realitate. Cu ajutorul celebrei actrițe Emilia Popescu, celebră pentru rolul ei din ”Străini în noapte”, unde a jucat alături de Florin Piersic, Andra a reușit să intre la ”Teatru și Film”.

”Am cunoscut-o pe Emilia Popescu, un om care m-a ajutat enorm și m-a îndrumat și m-a trimis spre cel care mi-a pregătit vocea, și de acolo a început nebunia. Am dat admitere la facultate, am ales ”Hyperion”, pentru că Horațiu Mălăele, Emil Hossu și Catrinel Dumitrescu luau clasă în anul ăla. Doamne, ”Milu” Hossu, este un alt om pe care aș vrea să îl povestesc. Un boier. Un om atât de cald, aparent era un coleric și agitat, era de fapt un om atât de cald și de bun. Am ales actoria pentru că eu eram un copil timid, dar nu știu de ce, dar a fost un episod de provocare.

Pot să fac chestia asta. Un om care nu știe să își poarte corpul, nu știe să își țină mâinile, care stă cocoșat, are teama de a face asta. Și am făcut asta. Am jucat într-un spectacol de producție la Teatrul Notarra. A cumpărat spectacolul nostru de producție și am jucat un an acolo. Apoi am plecat din teatru și am mers să lucrez în publicitate”, a mai continuat Andra.

Întrebată de ce a renunțat așa de repede la visul ei, vedeta de la TVR a spus că a ales publicitatea, un domeniu nou, unde se câștiga enorm la vremea respectivă, dar și pentru că teatrul devenise foarte agresiv. ”Am ajuns să fac jurnalism cultural, și am înțeles după aia că sunt foarte frumoase poveștile astea. Dar sunt povești. Am plecat din teatru pentru că devenise totul foarte agresiv și nu mai avea nicio legătură cu ce mai avea să fie teatru.

Eu și acum cred că povestea este aia care naște miracole. Ca și jurnalism cultural niciodată nu am făcut critică. Tot timpul le-am spus oamenilor să meargă să își facă o părere, nu pot să vă vând eu părerea mea. Am renunțat la actorie pentru că nu am mai simțit-o. Și a mai fost ceva, probabil că eram la vârsta la care a venit oferta de la o agenție de publicitate unde câștigam o sumă fabuloasă. Publicitatea la vremea respectivă era ceva senzațional”, a conchis Andra Gavril.