Mugur Ciuvică a mărturisit, în cadrul emisiunii „Dosare de presă”, pe evz.ro, că principalul motiv pentru care a dat la medicină, nu ar fi fost unul ce ținea de vreun mare ideal. Ci doar pentru că „așa a vrut mama”.

Întrebarea, în general, era, chiar și pe vremea aia că se vedea că nu am mare tragere de inimă, de ce am făcut medicina, dacă nu am profesat? Și răspunsul ăsta era, că a insistat mama.

Mama săraca, cred că așa și-a pus ea în minte, că eu mai am două surori, toți trei am făcut medicina. Surorile mele profesează, sunt plecate demult din țară. A fost o conjunctură și în forma asta. Eu am făcut liceul la Sava, liceu greu, cu matematică, cu alea, cu alea, nu mă omoram eu foarte mult. Pe vremea noastră se dădea treapta aia între a X-a și a XI-a, am învățat ce am învățat eu pentru treapta aia.

După care mi-a intrat în cap și parcă îmi și convenea, că eu dau la medicină, deci nu îmi mai trebuie matematica aia groaznică și toate chestiile alea, la fizică puțin, chimie puțin. Așa că a fost și o oareșice comoditate. Pe cuvânt vă spun, că și de comoditate am dat la medicină. Așa am văzut-o eu, la vârsta respectivă. Decât să mă chinui cu matematica, am zis că mai bine tocesc trei cărți, că așa era pe vremea aia la Medicină, cam așa e și acuma. Era numai de toceală. Eu, în general, am avut memorie bună și nu-mi făceam probleme”, a spus președintele Grupului de Investigații Politice.

„Domnule, nu se poate, totuși, să fiu prostul satului”

Mugur Ciuvică a dat la Pediatrie, ca să fie sigur că intră la facultate. Iar faptul că a terminat unul dintre cele mai bune licee din țară, l-a ajutat, în momentul în care, în examenul de admitere la Medicină au fost introduse și subiecte de rezolvare de probleme.

„Dar n-am intrat de prima dată. Într-a XII-a n-am învățat mai deloc așa, că era perioada aia mai de viață, mai și golăneam, una-alta. Și m-am apucat cu vreo două-trei luni înainte. Și vă dați seama, cu vreo dou-trei luni înainte la Medicină… Nu știu, cred că am luat 6 și ceva. Și fiind la Bălcescu, actualul Sava, a fost un mic șoc, în sensul că toți colegii mei intraseră pe la facultăți. Și-am zis „Domnule, nu se poate, totuși, să fiu prostul satului”. Și m-am apucat de învățat, după aia, anul următor. Și am intrat.

Am dat la Pediatrie, nu pentru că aveam vreo afinitate anume cu copiii, îmi plac cum le plac oricui, dar nu mă gândeam eu neapărat la asta. Dar la Pediatrie se intra cel mai ușor: era Pediatrie, Stomatologie și Generală, pe vremea aia. Erau trei examene diferite. Și eu, neavând vreo mare pasiune, am zis, „Domnule, hai să fiu sigur-sigur că intru”. Am intrat ușor de tot, chiar că am fost al patrulea, după care…

A insistat mama, e adevărat, dar mi-a convenit și mie. Era mai simplu. Mi s-a părut mie, și chiar așa era cumva, e mai simplu să tocești trei cărți, că atunci chiar trebuia să le înveți pe de rost. Când am dat eu, cred că de aia am luat și notă mare, a fost un șoc pentru mulți din ăilalți, că a fost cred că primul an în care la fizică și la chimie s-au dat niște probleme.

Că înainte era numai teorie și numai de toceală. Fiind probleme, care erau niște problemuțe, pentru mine, eu făcând liceul la Bălcescu, erau niște glume, le făceam și-n somn problemele alea. I-a derutat pe unii dintre candidați. Mie mi-au folosit și asta a fost”, a conchis invitatul lui Mirel Curea.

„Aveam oroare de armată”

Medicina era una dintre cele mai liberale profesii, înainte de 1989. Acesta este, poate, încă un motiv pentru care Mugur Ciuvică a acceptat să studieze la această facultate.

„Dar a trecut și mult timp de atunci și nu mi se pare o chestie extraordinară, pentru că, repet, până la urmă, este o chestie doar de puțină ambiție și de memorie, altă chestiune nu era.

Chiar mă gândeam. Eu dacă aș fi trăit într-o perioadă normală, să zicem, ca acuma, probabil că aș fi dat la drept, în niciun caz nu aș fi dat la medicină. Dar atunci aveai câteva opțiuni.

Aveai Politehnica, unde erau câteva secții tari, restul erau cam de mântuială, unde aveai matematică; era Dreptul, care era cu dosare; mai era Universitatea, care nu m-a atras niciodată; și mai erau de alea de talent, gen Arhitectură, unde se intra foarte greu. Și era și Institutul de Marină, la care eu nu m-am gândit niciodată.

Pentru că aveam oroare de armată. De ideea în care să stau eu într-o hală, să dorm cu 30 de inși și să vină un Gigel să-mi spună mie „Drepți, Strâmb, aia, fă aia”. De aia eu nici nu am făcut armata. Dacă n-am intrat în primul an, mi-am luat o scutire de asta medicală și după aia, în facultate, nu am mai făcut. Am prelungit facultatea cât s-a putut, conform regulamentelor de atunci, și-am terminat-o fix în 89, dacă nu mă înșel”, a mai spus Ciuvică.