Secolul XVII a fost unul de înflorire culturală a Ţărilor Române, şi în primul rând al Moldovei. Domnul Vasile Lupu a jucat un rol esenţial în acest proces, în primul rând prin înfiinţarea primei tipografii în Ţara Moldovei.
Cazania lui Varlaam, va apărea acolo în anul 1643, şi se va numi ”Carte romăneascâ de învățătură dumenecele preste an și la praznice înpărătești. Și la Svănți Mari. Cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasilie Voivodul și Domnul Țărăi Moldovei. Di în multe scripturi tălmăcită. Di în limba sloveniască pre limba romeniascâ. De Varlam Mitropolitul de Țara Moldovei în tipariul domnesc.” Chiar preambulul acesteia poartă denumirea de „Cuvânt înpreunâ, Cătrâ toatâ semenția romeneascâ”, o adresare a domnului către cititor, în care și explică faptul că “Io Vasile Voevod cu darul lui Dumnezău Țiitoriu și Biruitoriu și Domn a toată Țara Moldovei, dar și milă și pace și spăsenie a toată semenția romănească pretutinderea ce să află pravoslavnici într-aciasta liînmbă cu toatâ inima cearem dela Domnul Dumnezău și Izbăvitoriul nostru Iisus Hristos. Diintru cât s-au îndurat Dumnezău diîntru Mila Sa de ne-au dăruit dăruim și noi acest dar limbii romănești, carte pre limba romănească, întăiu de laudă lui Dumnezău, după acea de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici”.
Peste trei ani, apare și un cod legi civil, inspirat din vechile legi bizantine, Pravila lui Vasile Lupu, numită ”Carte romăneascâ de învățătură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și domnul Țărâi Moldovei, din multe scripturi tâlmăcitâ din limba ileneascâ, pre limba româneascâ.”
La începutul acesteia, domnul din nou explică necesitatea stringentă a tipării spunând că ”Mulți înțelepți și putearnici împărați cu multă rugă și nevoință și cu mare osârdie s-au cumpătat de-au cercat pănă s-au spodobit de-au găsit izvorul vieții cel nescădzut, ce să dzice svânta scriptură și cu multă dragoste și bucurie lumii l-au arătat pentru binele și folosul a mulți…Domnul și Biruitoriul Țărâi Moldovei, urmând urma celor buni și înțelepți domni, socotind neputința și slăbiciunea acestui loc și împuținarea izvoarălor svintelor scripturi și altor învățături și cunoscând nevoia ce va veni și scădearea asupra oamenilor, ce vor fi lăcuitori în Țara Moldovei, fiind fără învățătură, vor fi de pururea însătați și lipsiți ca și cum are fi într-un loc secetos fără de apă, și mai vârtos vădzând nedreptățile și asuprealele mișeilor carele fac cei neînvățați și neînțelegători, diregătorii și giudeațele de pre la toate scaunele Moldovei, drept aceaia cu multă osârdie s-au nevoit Măria Sa de-au cercat pre multe țări, pănă l-au îndireptat Dumnedzău de-au găsit oameni ca aceia, dascali și filosofi, de-au scos den cărți elinești și lătinești toate tocmealele ceale bune și giudeațele celor buni creștini și svinți împărați…Aceastea înțelepciuni și aceastea învățături ne-au dat și ne-au lăsat noo tuturor rodului românesc, ca să ne fie noo de pururea izvor de viiația în veaci nescădzut și nesvârșit.
Dacă observăm, cărțile au fost tipărite nu doar pentru locuitorii Moldovei, ci pentru întreagul popor român, de pretutindeni. Astfel dincolo de evenimentle militaro-politice legate de domnia lui Vasile Lupu, nu întotdeauna pozitive, realizările sale culturale îl înscriu între cei mai importanți, cruciali, suverani ai țării, ori cum îl numea Miron Costin, un "om cu hire înaltă şi împărătească, mai mult decât domnească ".
Recomandările noastre
