În mai puțin de o săptămână, pentru cetățenii moldoveni posesori de pașapoarte biometrice, porțile Europei se vor deschide. Calvarul cozilor la ambasadele statelor occidentale, al șpăgilor pentru intermediari și al birocrației excesive pentru obținerea unei vize de călătorie în spațiul european pentru a-și întâlni rudele stabilite peste hotare sau pentru afaceri va lua sfârșit pentru basarabeni.

Se încheie, de fapt, o epocă, o perioadă în care moldovenii, cu largul „concurs” al guvernărilor de după Independență, au fost cetățenii unei „pete negre” pe harta geopolitică a lumii civilizate. Lipsa unui proiect consistent, a unui vector de dezvoltare a statului, duplicitarismul potentaților zilei din politica autohtonă în raporturile externe, păreau să condamne definitiv R. Moldova ca o zonă de periferie a civilizației, incapabilă de a intra în contact cu spațiul cultural european, decât după verificarea riguroasă a solicitanților de vize. Și totuși…

Epopeea eliminării vizelor

Negocierile pentru liberalizarea regimului de călătorie în spațiul european au demarat încă din perioada guvernării comuniste. Imediat după crearea Parteneriatului Estic al Uniunii Europene, PCRM a deschis – e drept, formal, și fără niciun fel de perspectivă concretă – discuțiile pentru eliminarea regimului de vize pentru călătorii în UE. Desigur, nimeni nu a luat în serios această chestiune la acea vreme, inițierea dialogului fiind doar un pretext politicianist al comuniștilor de a menționa că au bifat acest punct și că măcar au… încercat.

Adevăratul dialog dintre UE și R. Moldova privind eliminarea restricțiilor de călătorie a fost lansat abia la 15 iunie 2010 de către guvernarea pro-europeană, reprezentată de coaliția AIE rezultată în urma alegerilor din noiembrie 2010. Planul UE de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize (PALRV) a fost prezentat autorităților moldovene de către Comisie la 24 ianuarie 2011. Moldova a devenit cea de-a doua ţară din cadrul Parteneriatului Estic, după Ucraina, care beneficia de un asemenea document. De atunci și până astăzi, procesul a traversat toate etapele birocratice, Chișinăul reușind să întrunească majoritatea condițiilor pentru a beneficia de regimul de călătorii fără vize. E drept, evoluția geopolitică din regiune a contribuit decisiv la accelerarea unui parcurs care ar fi fost mult mai lung și mai intransigent în condiții normale. Important este însă rezultatul.

Bătălia dintre Vest și Est

Acest parcurs, care este indisolubil legat de procesul de semnare de către Chișinău a Tratatului de Asociere și Acordul de liber schimb cu UE, a fost presărat cu convulsii, marea majoritate generate de contextul beneficiului electoral imens pe care îl aduc aceste realizări. Repetatele moțiuni de cenzură ale comuniștilor, pentru a întârzia procesele pe care actuala guvernare le concretizează în perioada actuală, precum și pentru a minimaliza reușitele istorice ale adversarilor politici ai bolșevismului în fața opiniei publice, au fost principalele instrumente în contracararea capitalului de imagine imens de care forțele pro-europene ale R. Moldova îl fi putut dobândi prin aceste succese.

Un episod anecdotic al procesului de liberalizare a vizelor, a fost la începutul anului 2012, atunci când actualul premier, Iurie Leancă, pe atunci ministru de Externe, a anunțat că își va da demisia dacă până la finele anului nu va obține un calendar concret pentru eliminarea vizelor. Lucru care s-a și întâmplat, de altfel, însă demisia sa a fost respinsă de premierul de atunci, Vlad Filat. Câteva luni mai târziu, Iurie Leancă i-a succedat în funcția de șef al Cabinetului și a continuat procesul care, iată, se încheie cu succes în această săptămână.

De ce succes istoric?

Dincolo de perspectivele și avantajele pe care le oferă libertatea de călătorie în spațiul european, unul al democrației și prosperității, există numeroase alte repere care fac ca acest moment să fie considerat unul istoric. În primul rând, faptul că R. Moldova este primul stat al Parteneriatului Estic care beneficiază de această favoare, chiar dacă a pornit ultima în acest proces, semn că autoritățile de la Chișinău și-au îndeplinit exemplar promisiunile față de Bruxelles. De asemenea, obținerea regimului liberalizat de vize, în condițiile în care R. Moldova nici nu a depus încă o cerere de aderare la UE, care se va produce abia anul viitor – și asta doar în cazul în care forțele pro-europene vor câștiga alegerile generale din această toamnă – este o altă premieră.

„Bornele” procesului de eliminare a vizelor

15 iunie 2010. Lansarea planului de acțiuni al coaliției AIE

24 ianuarie 2011. Moldova primește de la UE planul de acțiuni pentru atingerea acestui obiectiv (PALRV).

7 octombrie 2011. Primul raport privind progresele înregistrate și stabilirea etapelor următoare ale procesului.

27 februarie 2012 – al doilea raport

22 iunie 2012 – raportul final privind realizarea primei faze a Planului

August 2012 – Comisia Europeană a publicat şi un studiu privind posibilul impact migraţional şi de securitate al liberalizării vizelor pentru Republica Moldova.

19 noiembrie 2012 – Consiliul afacerilor externe al UE a adoptat Concluziile privind Republica Moldova și acceptat demararea celei de-a doua etape.

28 ianuarie 2013 – la Bruxelles a avut loc Reuniunea Înalţilor Oficiali RM-UE privind liberalizarea regimului de vize.

25 iunie 2013 – a fost publicat cel de-al patrulea raport privind progresele realizate în punerea în aplicare de către RM a planului de acţiune pe liberalizarea vizelor

15 noiembrie 2013, Comisia Europeană a publicat cel de-al cincilea Raport, prin care a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor abolirii regimului de vize pentru călătoriile de scurtă durată în spațiul Schengen.

27 noiembrie 2013  – Comisia Europeană a propus liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii RM.

27 februarie 2014 – Plenul Parlamentului European votează eliminarea vizelor pentru moldoveni

28 aprilie 2014 – Cetățenii R. Moldova călătoresc fără vize în UE