În timp ce Franța dezbate un proiect de a legaliza eutanasia activă, alte țări europene au făcut deja acest pas, cu condiții foarte diferite.
Eutanasia activă, o nucă tare
De câteva zile și până pe 7 iunie, Adunarea Națională examinează un proiect de lege privind îngrijirile paliative și sfârșitul vieții.
În centrul dezbaterii se află legalizarea eutanasiei active. În timpul dezbaterilor, unii dintre vecinii noștri europeni care au realizat această legalizare sunt adesea citați ca exemple. Acesta este cazul pentru cinci țări, fiecare cu clauze și criterii distincte.
De reținut că două țări, Elveția și Austria, au legalizat sinuciderea asistată, adică actul care vizează oferirea unui mediu și mijloace pentru ca o persoană să se sinucidă, și nu eutanasia activă, care este un act efectuat de un profesionist din domeniul sănătății.
Ţările de Jos, un stat pionier în a legaliza eutanasia
Ţările de Jos, primul stat din lume care a legalizat această procedură în 2001, impune cinci condiții:
- cererea pacientului trebuie să fie voluntară și atent luată în considerare;
- suferințele lui trebuie să fie insuportabile și fără perspective de îmbunătățire;
- de asemenea, pacientul trebuie să fie pe deplin informat despre situația în care se află;
- el și medicul lui trebuie să fi ajuns la concluzia că aceasta este soluția cea mai rezonabilă;
- trebuie să fi fost consultat un alt medic.
În plus, din 2023, la această procedură pot recurge și copiii sub 12 ani care suferă de boli incurabile care duc inevitabil la moarte. Totuşi, în țară, autorizarea eutanasiei active este acum dezbătută în condițiile în care numărul utilizărilor acestei metode s-a triplat de la legalizarea ei.
Belgia și Luxemburg, după modelul olandez
În Belgia, din 2002, legea autorizează utilizarea sinuciderii asistate cu condiția ca pacientul să-și fi exprimat voinţa în mod conștient şi repetat, cu reflecție și fără presiuni externe, deoarece situația sa medicală este fără speranță și că starea sa de suferință fizică și/ sau psihologică este constantă și insuportabil. Pentru minori, practica este posibilă în aceleași condiții și dacă reprezentanții legali își înregistrează acordul.
Din 2009, în Luxemburg, este posibil ca adulții aflați într-o situație medicală fără speranță să solicite intervenţia. Chiar dacă micul stat a urmat exemplul olandez, a stabilit anumite condiții prealabile suplimentare.
Medicii trebuie să se informeze despre starea de sănătate a pacientului și despre speranța de viață și să efectueze mai multe interviuri pentru a "se asigura că voința sa este profundă. În plus, trebuie să ceară părerea unui coleg, să discute cu echipa sanitară, să discute despre alegerea pacientului cu persoana de încredere (cu excepția cazului în care se opun) și să obțină informații de la Comisia Națională de Control și Evaluare pentru a afla dacă pacientul a avut aranjamentele de sfârșit de viață înregistrate. Spre deosebire de Țările de Jos și Belgia, este imposibil ca un minor să acceseze acest tratament.
În Spania și Portugalia, necesitatea unor confirmări multiple
În Spania, din 2021, adulții care au cetățenie sau care locuiesc mai mult de douăsprezece luni în țară pot avea acces la eutanasie activă în măsura în care suferă de o boală gravă și incurabilă, în cazul în care au solicitat-o în scris, de două ori, la cincisprezece zile distanţă și dacă și-au confirmat dorința de alte două ori în cadrul unui interviu cu medicul, care trebuie să se supună studiului unei comisii care poate refuza.
Când a legalizat eutanasia în 2023, Portugalia a urmat exemplul spaniol, adăugând o condiție suplimentară: medicul trebuie să se asigure de disponibilitatea pacientului în cauză de a-și pune capăt vieții în prezența martorilor.
(Articol de Ines Fahmi, La Point; Traducerea: Rodezia Costea, RADOR RADIO ROMÂNIA)