Invitatii EVZ
Europa și ONU au milă numai pentru musulmani? Acuzațiile teribile ale cardinalului Sako din Irak: „Instituțiile Uniunii Europene nu ajută deloc creștinii!”
„Instituțiile Uniunii Europene nu ajută deloc creștinii irakieni! Oferă ajutor prin intermediul Națiunilor Unite, ajutor care nu este prezent în cazul în care există comunități creștine. În aceste zile sunt la Bruxelles pentru a explica faptul că ajutorul european nu poate ajunge niciodată la cei nevoiași dacă va continua să treacă prin ONU sau prin diferite guverne (din Orientul Mijlociu n.r.).
Noi, comunitățile creștine, avem posibilitatea de a gestiona orice finanțare în mod independent și nu înțelegem de ce UE continuă să ne considere nepregătiți pentru a primi sprijin direct”. Sunt cuvintele Cardinalului Louis Raphael I Sako, patriarhul Babilonului și al caldeenilor și președintele Adunării Episcopilor Catolici din Irak, dar mai ales reprezentantul unei populații supuse unui adevărat genocid de Statul Islamic și celelalte grupări jihadiste. Deși milițiile jihadiste au fost învinse, creștinii sunt supuși în continuare persecuțiilor și discriminării, susține cardinalul într-un interviu acordat Il Giornale. „Cerem Uniunii Europene să ne ajute să exercităm presiune asupra statului irakian pentru a elimina din cartea de identitate cuvântul „creștin” pentru că vrem separarea statului și a religiei. Cerem, de asemenea, egalitatea între bărbați și femei și eliminarea căsătoriilor cu minore. (…) Îndemnăm Europa să solicite guvernului irakian și tuturor țărilor islamice să șteargă toate expresiile discriminatorii împotriva cetățenilor nemusulmani din manualele școlare”.
Face Europa ceva pentru a ajuta aceste minorități creștine amenințate cu dispariția? Din câte spune Cardinalul Sako, nu prea. „Există (numai n.r.) două țări europene care îi ajută pe creștinii irakieni: Ungaria, deja activă de ceva timp, și, mai nou, Austria, cu promisiunea personală a cancelarului austriac Sebastian Kurz”. Și Biserica Catolică a trimis bani prin instituțiile sale de binefacere, așa că jumătate dintre creștini s-au întors deja pe pământurile lor.
„Situația se îmbunătățește, în special în Câmpia Ninive (zonă cu majoritate creștină din nordul Irakului n.r.). Aproximativ jumătate din populație s-a întors în sate, dar restul creștinilor așteaptă reconstrucția caselor. Mulți încă locuiesc în Erbil (Kurdistanul irakian n.r.) sub protectoratul Bisericii catolice caldeene”. Persecuțiile nu au încetat, însă, nici raidurile criminale ale jihadiștilor. „În timpul dictaturii (lui Saddam Hussein n.r), am trăit în siguranță, dar fără libertate. Acum, avem toată libertatea pe care ne-o dorim, dar trăim la mila diferitelor miliții și triburi. Nu avem suficientă protecție și oricine poate intra în casa unui creștin să îl amenințe. Îl poate chiar omorî, fără să se întâmple nimic sau aproape nimic”.
Pe Cardinalul Sako îl doare cel mai tare atitudinea UE, de la care creștinii din Irak așteptau protecție și ajutor, nu ca să trăiască în Europa din ajutoare sociale, ci ca să-și poată duce viața pe pământul locuit de mii de ani de strămoșii lor. „Europenii vorbesc despre „islamofobie”, dar acum ar trebui să vorbim despre „creștinofobie”! În tot Orientul Mijlociu, creștinii sunt gata să moară mai degrabă decât săși nege credința. În Europa, mulți musulmani sunt gata să moară pentru că nu vor să trăiască pe un continent în care „necredincioșii” fac legea. Europa n-ar trebui să se rușineze de propriile sale valori creștine! Noi, creștinii irakieni, ne-am apărat întotdeauna valorile și rădăcinile în Orientul Mijlociu, reușind să păstrăm o societate pluralistă, cel puțin până acum”.
Mărturia Cardinalului Sako pulverizează practic toată propaganda progresistă a birocraților europeni. Se dovedește, încă o dată, că toate vorbele mari despre protecția minorităților, despre drepturile omului și despre obligația de a-i proteja pe cei cărora viața le este în pericol sunt doar praf în ochi. Toate aceste principii se aplică doar în măsura în care pot lovi în fundamentul statelor naționale și în popoarele autohtone ale Europei. Adevăratele victime sunt lăsate în mila Domnului. Și ar mai fi un motiv pentru care progresiștii se prefac că nu există creștini în Orientul Mijlociu. Aceste comunități unt dovada vie a faptului că Biserici creștine au existat în Orient cu sute de ani înaintea invaziei islamice. Mai poate considera cineva cruciadele un război de cucerire?
Recomandările noastre
