Tradiționala lamentaţie despre lipsa noastră de influență în concertul european a fost atenuată săptămâna aceasta la Berlin. Pedro Sánchez s-a dus acolo la cererea cancelarului german Scholz, iar premierului german trebuie să-i fi păsat foarte mult de poziția spaniolă în materie de energie pentru a-l pune pe președintele nostru în Consiliul de Miniștri al mereu mândrei Germanii.
Astăzi, nu există nicio altă îngrijorare în Europa care să depășească lipsa gazului care mută industriile și încălzește casele. Penurie şi penurie pentru că reducerilor în aprovizionarea Rusiei li se alătură speculaţiile intermediarilor de gaze care au înmulţit preţul acelui combustibil cu 16, ridicându-şi profiturile şi pe cele ale Gazprom la cote istorice.
Teama de "iarnă generală" se transformă în panică, în timp ce ei avertizează despre modul în care Putin închide robinetul conductelor sale de gaz, arătându-și colţii ca să șantajeze Europa pentru sprijinirea Ucrainei. Încă nu înțeleg cum UE nu a calculat ceva atât de previzibil precum faptul că Kremlinul va răspunde cu arma gazului atunci când a impus Moscovei 6 pachete de sancțiuni pentru invazie. Nu există o naivitate mai mare decât a presupune că Moscova va susține o aprovizionare vitală pentru Germania, în timp ce Berlinul i-a trimis lui Zelenski sute de rachete sol-aer și mii de obuze antitanc care au transformat vehiculele blindate care mărșăluiau spre Kiev în fier vechi.
Este evident că atacul rusesc asupra Ucrainei a aruncat în aer vremurile și căile pe care le-a propus Europa pentru tranziția la energie curată.
Germania trebuie să-și încarce zăcămintele de gaze cu orice preț pentru a-și crește rezervele de la 70% acum la peste 90% înainte de noiembrie. Situația din Spania este mai bună, datorită insulei energetice în care ne-a transformat vecina noastră Franța, iar dacă am avea interconexiuni mai bune, am fi în măsură să devenim un hub european pentru distribuția gazelor cu cele șapte uzine ale noastre de regazificare și un viitor de hidrogen verde, deoarece 20% din proiectele din întreaga lume sunt spaniole.
Dispută cu Macron
Guvernul german încearcă să facă față situației imediate cumpărând acolo unde poate, în timp ce pariază pe termen mediu-lung pe construcția de gazoducte în sudul Europei care să asigure o aprovizionare stabilă din Algeria și de la alți producători africani până la reducerea dependenței sale de Rusia la zero. Pretenţia sa decisă de Midcat prin Spania și Franța, deși guvernul francez spune acum că o va studia, duce la o dispută cu Macron, care nu este de acord cu acea infrastructură pentru că ar restrânge rolul celor patru uzine de regazificare și exporturile de energie din cele 58 de centrale nucleare ale sale. Alternativa construirii unui gazoduct de la Barcelona la Livorno (Italia), ocolind Franţa prin Mediterana, pe lângă faptul că este foarte costisitoare, nu s-ar putea executa în mai puţin de 3 sau 4 ani, de două ori mai mult decât Midcat. Ceea ce este de previzibil, deci, este că vom asista la o luptă între Franța, Germania și Spania pentru această infrastructură pe care turnura geopolitică din ultimele luni a făcut-o esențială.
Oricum ar fi, și după declarația președintei Von der Leyen prin care a anunțat o "intervenție de urgență" pe piața de energie electrică, care ajunge să recunoască poziția menținută de Spania timp de un an, se impune o regândire generală a întregii politici europene în termeni de energie. Este evident că atacul rusesc asupra Ucrainei a aruncat în aer vremurile și căile pe care le-a propus Europa pentru tranziția la energie curată. Situația necesită un pact energetic major în UE, care să abordeze în mod realist criza actuală și viitorul pe termen lung. Un plan pentru ca nici Putin, nici altcineva să nu ne poată pune în genunchi, notează 20minutos.es.
Editorial de Carmelo Encinas
(Traducerea Rador)