Romano Prodi nu a fost consecvent, dar avea o oarecare dreptate: geopolitica europeană este în mod esențial economică. Aceasta este arma sa. Dar trebuie să fie exercitată, chiar și pentru a crea unitate internă în privinţa politicii externe.
Timp de decenii, Europa a afirmat că, atâta vreme cât americanii își proiectau puterea prin arme și prin posibilitatea folosirii lor, europenii se foloseau de stimulente politice, de fonduri, de dialog și de un neamestec neutru pentru a influența pozitiv țările din jur (și, acum, restul lumii). Este vizibil.
După 18 ani, Europa nu are un cerc de prieteni în jurul său și repetă exact ceea ce spunea și Prodi pe atunci: trebuie să fim un actor global. Cu o circumstanţă agravantă. Înainte, se credea că drumul trecea printr-un ministru de externe european, acum unii cred că este vorba despre o armată, sau ceva similar, care va face diferența. Ca și cum crearea instituțiilor ar rezolva lipsa de convergență a intereselor sau a priorităților statelor membre. Sau ca și cum am putea, am vrea sau ar trebui să ne debarasăm de ele.
O politică externă comună va rezulta din existența unor interese comune, nu din impunerea voinței unor majorități stabile sau tranzitorii. Iar cea mai bună cale către un interes comun european este consolidarea unei piețe comune interne și - da, Prodi avea dreptate - externe. (Articol de Henrique Burnay, consultant pentru afaceri europene) (RADOR)
Recomandările noastre
