Europa. A mai rămas puțin până la momentul adevărului: votul Parlamentului de la Strasbourg asupra noii președinții a Comisiei Europene, încredințată Ursulei von der Leyen. Care ar fi fost oricum o tranziție dificilă și delicată.
Europa se teme de revenirea lui Trump
Acum, situaţia s-a complicat mult mai mult decât ne-am fi imaginat, deoarece pe Bătrânul Continent cântărește din ce în ce mai mult un element perturbator: factorul Trump. Era aşa chiar înainte de săptămâna neagră a lui Biden și de împușcăturile din Pennsylvania. Cu atât mai mult astăzi, când victoria magnatului apare dacă nu sigură, cel puțin mai probabilă.
Mai mult, același factor explică creșterea tensiunii din Italia, în relațiile dintre premier și Liga Nordului. Poate cu singura excepție a Giorgiei Meloni, dreapta suveranistă europeană este profund trumpiană, mult mai mult decât cu adevărat „putiniană”.
Liderii dreptei știu perfect că impactul unei posibile victorii a fostului președinte american ar fi inevitabil și cutremurător. Ca de altfel şi guvernele europene: aşa că şi unii şi ceilalţi se poziționează în fața acestui posibil cataclism și a efectelor acestuia.
Ursula von der Leyen. Sursa foto: Arhiva EVZ
Scandal cu Orbàn în Europa
Iar ziua de luni a fost indicativă în acest sens. Orbàn, proaspăt revenit de la discuțiile de la Moscova și Beijing, a trimis o scrisoare foarte explicită tuturor liderilor europeni: „Dacă Europa vrea pace și un rol decisiv în rezolvarea războiului, trebuie să dezvolte și să implementeze o schimbare de direcție”. Prin urmare, aşa cum detaliază mâna dreaptă a președintelui Ungariei, vor mai fi „călătorii și negocieri de făcut”.
O provocare deschisă la adresa Europei, care a cenzurat aspru misiunile „neautorizate” ale lui Orbàn, susținute de întreaga dreaptă, cu excepţia partdului Fratelli d'Italia și de Trump.
Establishementul reacționează contemplând un adevărat „act de război”: boicotarea Consiliului informal pentru afaceri externe convocat de președinția rotativă a Ungariei pe 29 și 29 august, stabilirea unui Consiliu oficial pentru acele zile și, în orice caz, negarea prezenței în capitala Ungariei a tuturor miniştrilor de externe ai altor ţări. O măsură care ar servi, spun cei de la Bruxelles, să-l facă pe ungur să înțeleagă că „a întrecut orice limită”.
Europa, divizată de războiul din Ucraina
În realitate, ar pune în scenă însăși realitatea pe care o urmărește dreapta lui Orbàn, Le Pen și Salvini: existența a două Europe divizate în urma războiului.
Se știe că popoarele europene nu sunt înnebunite după un conflict care costă mult și al cărui sfârșit nu se întrevede. O victorie a lui Trump ar însemna transferarea pe umerii Europei a ponderii și a costurilor deja mari ale acelui conflict, cu efecte ușor previzibile în termeni de consens. În acel moment vor apărea Patrioții care se vor folosi, conform scenariului, de disconfortul mai mult decât sigur al unei Europe lăsate aproape singură de noua Americă a magnatului.
Tot luni, un val de declarații le-a reamintit tuturor, dar în special țărilor aflate în proceduri de infringement, obligația de a respecta regulile fiscale. „Nu este o sarcină ușoară pentru nimeni, însă planurile de ajustare sunt necesare, iar traiectoria este realistă”.
Ministrul german de finanțe, Lindner, a vizat direct Franța: „Mă aștept ca toată lumea să respecte regulile. Chiar și următorul guvern francez”. Votul pentru, sau împotriva, lui von der Leyen are loc în mijlocul acestei relocări, motiv pentru care a căpătat o semnificație neașteptată și, într-un fel, paradoxală, iar președintele care s-a jucat cel mai mult cu dreapta, în special cu cea italiană, devine simbolul „vechii” Uniuni Europene care urmează să fie răsturnată.
Dilema Giorgiei Meloni
Este evident că vântul american suflă şi în Italia, prezentând însă două anomalii în plus faţă de celelalte țări ale Uniunii. Atât în privința Ucrainei, cât și în relațiile cu președintele, premierul adoptă poziții opuse celor celor ale restului dreptei europene.
Din această anomalie derivă dilema pe care nu o poate rezolva, exacerbată, dar nedeterminată de umilința pe care i-o rezervau partidele „majorității Ursula”. Astăzi, candidatul se va întâlni cu o delegație a grupului conservator.
Foarte probabil Meloni, care este președinte, nu va fi acolo, însă cei doi lideri ar putea vorbi la telefon. Alegerea Italiei, în vederea votului de joi, nu a fost încă făcută: răscrucea, așa cum este configurată, lasă liderului italian prea puțin loc de manevră. A vota pentru candidatul PPE înseamnă a te izola și mai mult de dreapta euro-trumpiană.
Giorgia Meloni / Sursa foto: EPA/FABIO FRUSTACI
Disensiuni în tabăra dreptei
A nu face acest lucru echivalează cu subminarea întregului sistem de alianțe strategice construit în aproape doi ani de muncă la Palatul Chigi. Liga Nordului, la rândul ei, este singura dintre partidele dreptei radicale care trebuie să se războiască nu cu un guvern inamic, la fel ca toate celelalte, ci cu un executiv din care face parte integrantă și știm că nu există poziţie mai inconfortabilă decât cea a partidelor „de luptă şi de guvernare”.
Mai mult, există și unele probleme în interiorul „patrioților”, pentru că „frații” francezi de la Rassemblement (spre deosebire de spaniolii de la Vox) insistă să ceară ca generalul prea puţin prezentabil Vannacci să nu fie vicepreședintele grupării, un pas înapoi pe care nici Vannacci și nici Salvini nu au de gând să-l facă.
Pe scurt, noua Europă condiționată (poate) de revenirea lui Trump la Casa Albă este un teren foarte alunecos pentru liderul FdI, însă nu este o plimbare în parc nici pentru cel al Ligii. Nordului.
(Articol de David Romoli, L'Unita; Traducerea: Cătălina Păunel, RADOR RADIO ROMANIA)