Pretenţia părinţilor de a le impune copiilor să urmeze o anumită carieră li se poate întoarce împotrivă.

Este bine sau nu ca părinţii să decidă ce carieră să urmeze copilul lor? Răspunsul clar al specialiştilor este „NU“. O astfel de pretenţie din partea părinţilor se poate întoarce împotriva lor şi se poate ajunge la situaţia în care copiii să le reproşeze toată viaţa alegerea care le-a fost impusă. Este însă foarte important ca tinerii să asculte ce au şi părinţii de spus în această privinţă, făcând tot posibilul să se comunice cât mai deschis pe acest subiect.

„Părinţii mei vor să mă fac medic cu orice preţ“

„Sunt student în anul trei la Academia de Poliţie şi părinţii mei nu au fost de acord la început. Eu cred că părinţii pot avea un cuvânt de spus în alegerea facultăţii, dar nu ne pot obliga să studiem ceva ce nu ne place pentru că vom avea o viaţă ratată“, crede Adrian L. din Vaslui.

Medicina este una dintre specialităţile care stârnesc multe dispute între generaţii. „Sunt în anul doi la Medicină, dar nu-mi place absolut deloc această facultate. Însă, părinţii mei vor să mă facă medic cu orice preţ“, se plânge Cătălin Constantinescu, din Cluj.

• Specialiştii în carieră spun că nici jumătate dintre tineri nu ajung să profeseze în domeniul în care au studiat, situaţie cauzată într-o oarecare măsură şi de obişnuinţa părinţilor de a le impune moştenitorilor cariera de urmat în viaţă.

„Decizia finală trebuie să le aparţină tinerilor“

„Este demonstrat că a ţine cont de natura şi de înclinaţiile interioare în alegerea meseriei reprezintă piatra de temelie a unei cariere de succes, iar performanţa nu se obţine prin neutralitate interioară faţă de ceea ce faci. Profesioniştii cu cariere de succes sunt în majoritatea lor covârşitoare „îndrăgostiţi“ de ceea ce fac, de profesia pe care au ales-o. De aceea e important ca tânărul să se simtă atras de ceea ce va face, implicat în alegere, să simtă că este dacă nu 100% alegerea lui, măcar că decizia finală îi aparţine“, este de părere Alina Negrea, consultant în resurse umane al companiei Advice Human Resource din Bucureşti.

 

 

• Soluţia ideală este ca tinerii şi părinţii să formeze o echipă, şi să poarte o discuţie constructivă în care ambele părţi să asculte argumentele şi motivaţiile ce susţin o idee/o opţiune.

„Este foarte bine ca tinerii să ştie exact în ce direcţie ar vrea să-şi facă o carieră şi să poată explica logic şi coerent de ce anume vor acest lucru. Dacă aceste argumente sunt bine conturate nu cred că părinţii vor alege în locul lor. De obicei părinţii intervin atunci când aceste argumente sau decizii nu sunt de bun augur şi nu conduc către o carieră armonioasă“, este de părere Mihaela Forgaciu, membră în boardul HR - Club România. Opiniile contradictorii sunt normale

• Specialiştii mai spun că oricare ar fi motivele pentru care părinţii insistă ca fiul/fiica lor să urmeze o anumită profesie, este indicat să se abţină în a se impune. Pot prezenta argumente, exemple, motivele pentru care ei cred că o carieră este mai bună decât alta.

„Însă alegerea trebuie să o lase tânărului şi să se asigure că acesta nu zice ca ei doar de frică, ori din politeţe, indecizie sau timiditate. Sigur că fiecare părinte îşi doreşte fiul doctor, avocat sau să-i urmeze fie meseria, fie visul său neîmplinit. E normal într-un fel, atâta vreme cât rămâne la stadiul de „mi-aş dori“, mai spune Alina Negrea. Însă, părinţii nu greşesc atunci când se asigură că va exista o carieră pentru copilul lor, mai ales în cazurile în care acesta chiar refuză să facă vreo alegere.

„Părinţii pot sugera anumite soluţii, dar dacă şi le vor impune acestea se vor întoarce împotriva lor, iar copiii le vor reproşa acest lucru toată viaţa. De cele mai multe ori există opinii diferite, ceea ce este foarte normal. Însă, important este să înţeleagă ce anume vrea copilul, de ce îşi doreşte acel lucru, ce îl face fericit şi cel mai important este să-l susţineţi în planurile lui, să-l încurajaţi şi să-l lăsaţi să constate singur dacă este bine sau nu ce a ales. Nu trebuie să interveniţi radical decât dacă siguranţa lui fizică este grav ameninţată şi dacă deciziile lui îl pot vătăma cumva, astfel lecţiile de viaţă vor fi învăţate“, spune Mihaela Forgaciu.

Cariere alese după înclinaţii

• Chiar şi tinerii care au convingeri puternice referitoare la ceea ce îşi doresc să facă e important să asculte părerea părinţilor. De exemplu, dacă un tânăr îşi doreşte foarte mult să deseneze, dar nu ţine neapărat să fie pictor, poate discuta cu părinţii ce profesie poate alege în care să-şi exercite acest talent.
• Dacă pe lângă talentul la pictură este pasionat şi de calculatoare, atunci web designul poate fi o alternativă potrivită, una care-i va aduce atât satisfacţii personale, cât şi financiare.

 

• Sau dacă îi place să deseneze şi este foarte bun la ştiinţele exacte, la matematică, atunci poate lua în considerare meseria de arhitect.

„Poate pentru un tânăr aceste opţiuni nu sunt foarte clare, tot ce ştie este că e pasionat de desen şi că altceva nu-i place să facă. Aici intervine rolul părinţilor, care pot discuta alternative potrivite din care tânărul să aleagă“, conchide Alina Negrea. OPINIA PSIHOLOGULUI Tânărul trebuie să se regăsească în decizie

Părinţii influenţează continuu alegerile copilului lor pentru că l-au ghidat de-a lungul vieţii: l-au lăsat să joace anumite jocuri, i-au permis să se întâlnească doar cu anumiţi prieteni. „Toate acestea au contribuit la dezvoltarea abilităţilor şi preferinţelor tânărului. Deci fără să vrea, tânărul urmează dorinţa părinţilor pentru că dorinţa lor i-a conturat mult timp dezvoltarea abilităţilor personale. E foarte important ca tânărul să se regăsească în decizie pentru calitatea performanţei sale şi pentru confortul său emoţional şi calitatea vieţii“, consideră Bogdana Bursuc, psiholog al Mind Institute din Bucureşti.

Părinţii care simt nevoia să aleagă pentru copiii lor sunt de regulă supraprotectori. „Un tânăr care a primit o astfel de interacţiune din partea părinţilor nu a avut prilejul de a-şi dezvolta abilităţile de a lua decizii. Pentru astfel de copii este necesar ghidajul părinţilor, pentru că ei însişi simt nevoia de părerea acestora“, susţine Bogdana Bursuc.

Psihologul mai spune că alţi părinţi manifestă un stil de abordare tip îngrijorare. „Dacă tânărul nu îşi regăseşte opiniile şi preferinţele în decizie are foarte mult de suferit: scad calitatea performanţei sale, confortul său emoţional şi calitatea vieţii“, conchide Bogdana Bursuc.