De şapte ani, se foloseşte de cifre ca să ridice ştacheta în sistemul educaţional românesc. La fi nal, se miră şi el ce poate ieşi dintr-un copil care, până mai ieri, nu ştia nici tabla înmulţirii

Atunci când părinţii lui Andrei Dobre au văzut că a umplut în clasa a doua, în vacanţa de vară, o sută de kilograme de maculatură cu probleme de matematică, s-au gândit că va ajunge departe. Andrei (29 de ani), a ajuns unul dintre cei mai buni profesori de matematică ai ţării, s-a mulţumit însă cu Ploieştiul şi a rămas ilustrul anonim din spatele a câtorva zeci de olimpici. Matematician da, afacerist ba În România, există două categorii de dascăli: antreprenorii, proprietari de blog care fac o mică avere din meditaţiile online şi oamenii de la catedră, care-şi împart cunoştinţele la liber, în schimbul unui dram de apreciere. Profesorul Dobre nu e nici una, nici alta. Mii de elevi îi accesează zilnic siteul pentru a-şi face temele în timp record sau pentru a trece mai uşor Bac-ul, iar tânărul abia are cu ce plăti firma de mentenanţă. "Nu mă pricep la afaceri. La www.mateinfo. ro dau gratis ceea ce alţii vând scump. Mândria mea sunt trei culegeri virtuale pentru examenele naţionale realizate împreună cu colegi de top din toată ţara", spune Andrei. Până la isprava cu site-ul, Andrei Dobre a reuşit să rezolve o problemă mai încurcată decât toate ecuaţiile cu polinoame: i-a făcut pe elevi să îndrăgească cea mai "rece" disciplină din lume. Ca să-i înveţe limbajul numerelor, i-a transformat pe copii în studiu de caz. "Nimic din tot ce am făcut în facultate nu m-a pregătit pentru întâlnirea cu ei. Am citit zeci de cărţi despre cum funcţionează mintea lor. Nu poţi să înşiri nişte exerciţii pe-o tablă şi să aştepţi să înţeleagă", e ferm convins Andrei. Tot jucându-se de-a psihologul, tânărul cu ochi verzi a descoperit că în fiecare elev zace o mică maşinărie. Dacă nu-i apeşi butoanele potrivite, rămâne închisă şi se pune praful pe ea. "Un singur lucru e valabil pentru toţi. Cine-şi iubeşte profesorul, va iubi şi materia respectivă", e romantic dascălul. A renunţat la un post de programator În şapte ani de meserie a antrenat zeci de olimpici, unii ridicaţi din rândul corijenţilor, aşa-numitele "loaze" din fiecare şcoală şi spune că atunci a trăit cea mai frumoasă perioadă a vieţii lui. "Copiii slabi nu sunt o cauză pierdută. Se ridică doar dacă cineva declanşează ceva în ei", explică Andrei Dobre. Oricum ai da-o, omul e norocos. A ştiut dintotdeauna ce va face şi nu s-a sucit nici măcar atunci când i s-a oferit un post bine plătit la Asesoft, raiul IT-iştilor din România. După două luni lungi de hibernare într-un birou întunecat, alături de alţi doi programatori singuratici, Andrei a plecat să predea ca suplinitor la liceul Jean-Monnet. "M-aş fi transformat într- un zombi, aveam nevoie să fiu înconjurat de oameni", îşi aminteşte profesorul. Între timp, viaţa i s-a schimbat la 180 de grade. Lucrează cu liceenii de la Grupul Şcolar de Transporturi din Ploieşti şi se zbate la fiecare sfârşit de an să le închidă mediile. "E mai mult de muncă, dar e şi satisfacţie", spune cu modestie Dobre, votat anul acesta printre primii în cadrul concursului "Profesorul cu care Ploieştiul se mândreşte". "Cel mai tare contează că nominalizările au venit din partea elevilor. Munca mea nu e în zadar", e bucuros Dobre. "Nimic din ceea ce am făcut în facultate nu m-a pregătit pentru întâlnirea cu elevii", spune matematicianul Andrei Dobre "Un singur lucru e valabil pentru toţi elevii. Dacă prind drag de profesor, iubesc şi materia respectivă." ANDREI DOBRE, profesor