Fiecare popor are miturile sale. Rușii mai cred că delincvenții pot fi ”reeducați” punându-le arma în mână. Iar străinii se uită uimiți la locuitorii din Rostov ieșiți să-i ovaționeze pe pușcăriașii care au năpădit orașul. Ce se întâmplă? Ce va ieși din asta?

Pușcării pentru copii. Tovarășul Marx era convins că oamenii se nasc buni, blajini, dar capitalismul îi strică; în comunism, zău, nu vor mai fi delicte! Dar până atunci proletariatul are datoria să scoată la iveală latura blajină a hoților, tâlharilor și violatorilor. Dacă mai țineți minte, tovarășul Ceaușescu, aplicând învățătura marxistă, emitea an de an, de ziua sa, decrete de amnistie care scoteau din pușcării mii, zeci de mii de psihopați și sociopați și-i trimiteau prin fabrici și uzine, ca să se reeduce „prin muncă, pentru muncă”.

Versiunea rusească, leninistă a marxismului penitenciar se învârte în jurul figurii luminoase a kaghebistului Anton Makarenko, pe care UNESCO îl consideră „unul dintre cei patru mari pedagogi ai secolului al XX-lea”. De fapt, dânsul a fost, în anii 1930, director adjunct al pușcăriilor din Ucraina, GULAG, și inventatorul lagărelor de muncă forțată pentru copii. Poate mai aveți prin casă vreun aparat foto vechi FED. Numele vine de la Felix E. Dzerejinski, întemeietorul poliției politice sovietice. Iar aparatele sunt fabricate în lagăre de muncă forțată pentru copii, care au funcționat până în anii 1990 sub egida KGB.

În timpul celui de-al doilea război mondial, tovarășul Stalin, dorind să-și procure mai multă carne de tun, a aplicat și în domeniul militar învățăturile lui Makarenko: a scos din pușcării drojdia interlopei ruse, sute de mii de criminali recidiviști cărora le-a pus arma în mână și i-a trimis să ”elibereze” Europa. De la Suceava și până la Berlin dăinuie amintirea valului de beții, tâlhării, violuri și omoruri care au însoțit ”eliberarea” stalinistă. De aici s-a inspirat domnul Putin când a scos din pușcării drojdia interlopei și i-a pus arma în mână.

Șefi pe măsură. E greu să lucrezi cu pușcăriașii: sunt prin definiție antisociali, refractari la ierarhie. Dar tovarășul Stalin le-a dat șefi pe măsură: kaghebiști care omoară din plăcere, fiare mutante făurite în GULAG, în fața cărora și cei mai înrăiți criminali simt fiorul rece pe spinare. Iar tradiția a rămas. Prin ziare scrie că „mercenarii lui Prigojin au pornit în marș asupra Moscovei”. Lucrurile nu stau însă deloc așa! În realitate, manevra a fost executată de mii de pușcăriași înarmați, sub comanda lt. col. (GRU) Dmitri Valerievici Utkin.

Cine este acest D.V. Utkin? Păi e chiar întemeietorul Grupului Wagner: dacă-i vezi poza, nu mai dormi la noapte. Pe internet figurează numai biografia sa din 1993 încoace – dar vă zic eu pe scurt care a fost traseul său de mai-nainte, din vremurile sovietice. A început de la 8 ani să practice arte marțiale (sambo) la Clubul Sportiv al Armatei. Avea potențial, a devenit sportiv de performanță. Când i-a venit rândul să satisfacă serviciul militar, a fost recrutat de Brigada 9 din Kirovograd, Districtul Militar Kiev. O brigadă Spețnaz – GRU, unde a fost instruit ca asasin. Comandantul, generalul Boris Gromov, a văzut că are stofă, că omoară din plăcere, așa că l-a repartizat la compania poreclită ”700”. Astfel era denumită, fiindcă era ”antidotul lui 007”: grup de sportivi militari profesioniști, pe care documentele Armatei americane îl numesc „Compania anti-VIP”. Aceasta este „ destinată asasinatelor... este antrenată să caute, să identifice și să omoare liderii politici și militari ai inamicului.”

În decembrie 1989, D.V. Utkin își terminase instruirea, așa că a fost trimis, cu restul ”Companiei 700”, în România. Pe la noi luptătorii Spețnaz - 700 au lăsat amintiri de neșters celor care au apucat să-i vadă în acțiune și au mai putut povesti. La Turda, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, trăgători necunoscuți îl execută pe un subofițer al U.M. 01343: un glonț în cap și, înainte să cadă, altul în gât. În aceeași noapte de 22 spre 23 decembrie 1989, la Arad, la sediul Consiliului FSN, revoluționarul Gruber Geza își aprinde o țigară și, înainte să apuce să stingă chibritul, e lovit de un glonț exact sub nas. La București, în aceeași noapte de 22 spre 23 decembrie, un detașament de studenți de la Academia Tehnică Militară e chemat să întărească dispozitivul de pază al MApN. Până să debarce și să se adăpostească, 5 studenți sunt uciși: 4 împușcați în cap și unul în inimă.

D.V. Utkin a dovedit ”pricepere și bărbăție”: ca el, mai rar! De aceea, după dispariția URSS, îl regăsim la comanda Detașamentului Special 700 din cadrul Brigăzii 2 GRU a Federației Ruse, cu garnizoana la Peciory (Pîskov). După 25 de ani de serviciu, în 2013, a ieșit în rezervă și, cu banii lui Prigojin, a întemeiat  Wagner. De fapt, în cadrul D.S. 700, indicativul lui Utkin era chiar acesta: ”Wagner”. Planul său de afaceri e simplu: reangajează sistematic rezerviști din Brigăzile 2 și 15 ale GRU. Ucigași adevărați, care au ”dovedit” prin România, Cecenia, Siria, Sudan, Mali și Ucraina. În fața lor, cei recrutați din drojdia pușcăriilor simt fior de gheață pe spinare. Și pe bună dreptate: încă din 2021 Utkin și echipa sa de călăi rezerviști sunt sub sancțiunile Consiliului Uniunii Europene pentru „tortură și omucideri sumare, arbitrare și extrajudiciare”. Mai pe de-a dreptul, cine nu ascultă este omorât cu barosul.

Arta secretă. După ce i-a strunit astfel, Utkin i-a inițiat pe pușcăriași în artele tainice ale GRU: cum să omoare pe tăcute cu mâinile goale, cu cuțitul, cu ranga, cu lopățica de infanterie, ba chiar și cu ziarul (!), cum să scape de urmărire, cum să evadeze din arest, cum să supraviețuiască în sălbăticie, cum să se ascundă prin locuri neașteptate...

Acestea sunt deci unitățile Wagner care, în dimineața zilei de sâmbătă, goneau spre Moscova pe autostrada M-14, cu tancuri, tunuri și transportoare. Iar la Moscova începuse ”operațiunea antiteroristă”: Rossgvardiștii îi așteptau cu două mitraliere pitite după saci de nisip, cu scuturi, căști și bastoane de cauciuc. Au scos pe străzile Capitalei ruse chiar și arma lor secretă: tancurile T-34/90, fabricate în 1946, recuperate de prin depozitele armatei ... laoțiene, în scop de reenactment. Iar elitele Regimului Putin, știind bine cu cine au de-a face, s-au împrăștiat care încotro, luând valizele cu bani și amantele de lux și plecând cu avionul privat care în Turcia, care în Azerbaidjan, care la Sankt Petersburg...

Dezertorii. Și pe neașteptate, a venit Pacea de la Minsk: generalii care-l protejau pe Prigojin au obținut mazilirea ministrului Apărării, Serghei Șoigu, și promisiunea că vor avea un cuvânt mai greu de spus în politica Rusiei. Abandonat de protectorii săi cu epoleți, Prigojin a dispărut cum numai interlopii adevărați știu să dispară. Simțindu-se stăpâni pe situație, aristocraților Regimului Putin le-a trecut sperietura: s-au întors la Moscova, și-au desfăcut bagajele și s-au pus pe dat legi și hotărâri. Prima dintre acestea: desființarea Grupului Wagner. Mercenarii rămași fără job, ca și cei demobilizați anterior, au de ales: fie un contract cu Armata rusă și încă un an pe front, fie înapoi la pușcărie.

Presa internațională relatează că wagneriții dezertează acum pe capete, cu arme cu tot. Dar nu poți dezerta decât dacă ai depus jurământ militar; în Grupul Wagner, nu este cazul. Ei pur și simplu s-au topit prin natură, cum i-au învățat instructorii GRU: adăposturi operative, case de lucru, locuințe conspirative, sisteme de legătură acoperite, impersonale sau unisens. E clar că așteaptă semnal – iar Prigojin tocmai negociază ce-i iese lui, dacă dă acel semnal. Cu cine negociază? Poate cu miliardarii Iuri și Mihail Kovalciuk, unii dintre cei mai influenți oameni din Rusia? Ori poate cu patronul Rosneft, Igor Secin, care s-a întâlnit cu Prigojin în martie și sponsorizează  unele dintre ”proiectele” sale? Cine poate ști...

Vremurile Tulburi. Prigojin a avut control asupra Grupului Wagner atâta timp cât a putut oferi unor indivizi precum D.V. Utkin bani, arme și prestigiu social. Acum, Prigojin continuă să fie sub urmărire penală și dacă nu obține rapid finanțări, grupul se va descompune – dar nu la modul la care speră domnul Primakov și Consiliul de Securitate al Rusiei.

Pur și simplu, comandanții de brigăzi – Utkin, Pikalov, Troșev și Mizințev – vor începe să negocieze ei, direct, cu cei interesați să dea peste cap Regimul. Fiindcă au demonstrat că pot face asta la orice oră din zi și din noapte. Fiindcă știu că nu vor fi acceptați niciodată de elitele ruse. Așa că-l interesează doar să-și umple conturile și să se integreze sub un nou patron, ca un fel de Gardă Varegă a noului Împărat. Doritorii cu bani mulți sunt destui: în Rusia Puterea politică are un caracter patrimonial, se bazează pe relații de vasalitate de tip feudal și constituie o filieră de îmbogățire rapidă. Iar oligarhii ruși au o mentalitate utilitară: când își cumpără un iaht, nu stau să se uite mult la el, pleacă în croazieră. Iar când își cumpără o armată, pleacă la război să-și croiască regat. Până în toamnă, pe teritoriul Rusiei vor funcționa trei – patru armate private derivate din Wagner, pe care Miliția și Rosgvardia le vor saluta în poziție de drepți, cu genunchii tremurând și mâna la chipiu.

Iar populația rusă, care încă mai crede în poveștile cu Makarenko, va cunoaște acel crunt adevăr pe care noi, românii, l-au aflat începând din august 1944... Când vor afla că, acasă, familiile lor trăiesc sub amenințarea pușcăriașilor înarmați, constituiți în miliții private, trupele de pe frontul ucrainean vor face exact ca în 1917: vor pleca spre casă în masă, cu arme cu tot, să-și apere nevestele și copiii. Iar în Rusia vor începe vremuri tulburi.

Avem un Tratat de bază cu Federația Rusă, iar în eventualitatea în care acest Stat se afundă în vremuri tulburi, va trebui să manifestăm solidaritate, să le dăm o mână de ajutor! Propun ca domnul Isărescu să pregătească încă de pe acum o scrisoare către guvernatoarea Băncii Centrale a Federației Ruse, doamna Elvira Nabiullina, oferindu-se să adăpostească la Tismana Tezaurul Rusiei, atât cât va fi nevoie, pentru a-l feri de wagneriști.