Erna Solberg va deveni primul ministru al Norvegiei luna viitoare. Doamna de fier (proaspăt etichetată), a făcut campania electorală pe un program anti-imigraţie, practic singurul subiect care a contat, aducându-i succesul. Liberal-conservatorii doamnei Solberg au obţinut 27% din voturi faţă de 17% acum patru ani.
Greutatea bunăstării statului norvegian cântăreşte puţin asupra cetăţenilor graţie celui mai mare fond suveran din lume, de circa 750 de miliarde de dolari. Fondul a fost constituit iniţial din veniturile obţinute din petrol şi gaz, iar Oslo a fost atent să investească banii şi să limiteze posibilităţile de a cheltui ale guvernelor. Dar norvegienii ştiu că mai devreme sau mai târziu rezervele lor de petrol se vor epuiza şi, a' propos de Solberg, electorii caută ''un nou guvern, cu noi idei şi soluţii''. Printre acestea: abolirea taxei de succesiune, verificarea beneficiarilor bunăstării, practicarea de scutiri fiscale pentru privaţi şi să facă în aşa fel ca micile firme să fie competitive în contractele cu guvernul. Pentru standardele norvegiene, acestea sunt propuneri radicale, care i-au adus lui Solberg titlul de ''Erna de fier''.
Ca ministru în ultimul guvern de coalţie de centru-dreapta, a contribuit la stoparea grevei infirmierilor, a stimulat autorităţile locale să privatizeze serviciile şi s-a bătut pentru a reduce nimărul de comune al Norvegiei cu 100, din 434 câte erau. S-a bătut, e drept, dar această ultimă bătălie a pierdut-o: Norvegia are în continuare 428 de comune. Se pare că, cu ceva timp în urmă, noul prim ministru s-a plâns de supranumele acordat. Dacă doamna Solberg va reuşi să dea un nou dinamism economiei norvegiene şi să reziste la contrele inerente din noua sa coaliţie, va merita porecla de ''Solberg, doamna de fier''.